Marmură reînvie un gen de mult apus: teatrul de idei. Dramatismul clasic, cu tot ce presupune el, conflict, acțiune etc., cel ce face cît un purice inima spectatorului, este înlocuit aici cu fluxul raționamentului subtil. Finețea acestuia suplinește tradiționalele răsturnări de situație din teatru. Oricum, în lumea construită de regizorul Yuri Kordonsky, cu binecunoscuta lui profunzime, pe textul lui Iosif Brodski, nici o situație nu se mai poate răsturna. Publius și Tullius au fost desemnați arbitrar de computer să stea în închisoare pe viață. Așa că au tot timpul din lume să despice firul ideii în patru. Și iată cum Marmură devine prilej de meditație teatrală pe temele cele mai importante ale lumii: libertate și determinare, existență și esență, timp, univers concentraționar, iubire și cîte și mai cîte... Iar cînd protagoniști sînt doi mari actori ca Victor Rebengiuc și Marian Râlea, să spui că ei fac performanță pe scenă ar fi pur și simplu un pleonasm.

Yuri Kordonsky:

În timpul repetiţiilor am vorbit adesea despre filosofie, istorie, poezie, artă în general, pentru a înţelege modul în care funcţionează personajele: prin emoţie, dar şi prin idee. Am putut monta piesa aceasta, fiindcă ambii actori sunt intelectuali; ei au şi transmit puternic emoţia, dar au şi nişte minţi minunate, cu experienţă şi cunoştinţe despre istorie, ei înşişi fiind martori direcţi ai unor cataclisme istorice, martorii evenimentelor care au avut loc aici în ultimele decenii, evenimente care au schimbat faţa lumii. Piesa aceasta nu poate fi jucată de actori care n-au capacitatea de a aprecia poezia, arta.

Pentru amatorii de teatru dens, de idei, Marmură se dovedește mană curată. Spectacol nerecomandat, însă, celor care caută acțiune, și nu idei.

Citeste mai multe pe http://www.b-critic.ro/spectacol/ce-vedem-in-fnt-marmura-la-teatrul-bulandra/