Un final impresionant al Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2016! După reprezentaţia cu „Livada de vişini”, jucată duminică, 30 octombrie, la Sala Mare a TNB de actorii Teatrului Maly Drama din Sankt Petersburg, a fost atât de binevenită întâln
Un final impresionant al Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2016! După reprezentaţia cu „Livada de vişini”, jucată duminică, 30 octombrie, la Sala Mare a TNB de actorii Teatrului Maly Drama din Sankt Petersburg, a fost atât de binevenită întâlnirea cu regizorul acestui spectacol, Lev Dodin, cel care şi-a legat destinul de această instituţie în 1974, când a avut prima colaborare, devenind în 1983 director artistic, iar în 2002 director general.
Înainte ca discuţia dintre public şi Lev Dodin să înceapă, Marina Constantinescu, directorul Festivalului, a ţinut să îi mulţumească distinsului om de teatru, dar şi minunaţilor actori, tehnicienilor – celor veniţi de la Maly Teatr şi celor de la TNB, pentru efortul depus. „Vreau să menţionez că spaţiul sălii Teatrului Maly Drama are cu totul alte dimensiuni... S-a muncit enorm pentru această adaptare. Se datorează generozităţii lui Lev Dodin. Sala Teatrului Maly Drama e infinit mai mică faţă de această sală de la Naţional. Au muncit enorm nu numai la Bucureşti, dar şi acasă, ca să adapteze distanţe, paşi... Şi pentru asta le sunt recunoscătoare”, a spus Marina Constantinescu.
Lev Dodin a vorbit, fie răspunzând la întrebări, fie detaliind unele constatări făcute de cei aflaţi în faţa sa în foaierul de la etaj al Teatrului Naţional. La început, cumva provocat, a vorbit despre Stanislavski şi ce înseamnă „sistemul Stanislavski”: „...Dacă te ocupi serios de teatru şi dacă vrei ca actorii să facă ceva serios pe scenă şi să stârnească sentimente atât lor, cât şi publicului, vrei, nu vrei, lucrezi după această metodă, chiar dacă nu o cunoşti... Stanislavski nu a creat nici un alfabet, toată viaţă a studiat fenomenele artistice, ale artei teatrale în special. Şi i-a studiat, în primul rând, pe marii actori cu care a lucrat. Dacă publicul se emoţionează, nu este important după ce metodă lucrezi. Lucrurile evoluează şi am sentimentul că sunt un urmaş al lui Stanislavski. Dar dacă Stanislavski ar învia, ceea ce ar fi minunat, şi ar veni la o repetiţie de-a noastră, ar spune că e ceva îngrozitor, «nici nu m-am gândit la asta». Sau dacă marele Cehov, dintr-o dată ar vedea, de acolo de Sus, ce se întâmplă cu piesele lui, cel puţin ar fi mirat. Nici Cehov nu-şi imagina cum se vor dezvolta personajele lui, temele lui în istorie. Şi în ce măsură a fost un vizionar”, a afirmat Dodin.
În ceea ce priveşte „Livada de vişini”, Lev Dodin a specificat faptul că istoria acesteia e legată de Lopahin, chiar dacă înainte vreme teatrele o puneau în prim-plan pe superba şi fermecătoarea Ranevskaia. În opinia sa, motorul piesei este Lopahin - într-un fel, el este personajul central.
Lev Dodin a vorbit şi despre geniul lui Cehov, geniul care avertiza ce urma să fie, peste 14 ani din momentul scrierii piesei, în Rusia – Revoluţia din Octombrie, care a avut consecinţe în lume. Lopahin nu se bucură de victoria sa asupra lui Ranevskaia, „el va ajunge în scurt timp să fie măturat, precum a fost măturată Ranevskaia”.
Regizorul crede că fiecare persoană din sala de spectacol înţelege piesa în felul său. Fiecare are propriile asocieri, propriile analogii. Fiecare descifrează după cum înţelege. Principalul este ca atmosfera să fie înţeleasă corect.
Totodată, Lev Dodin a mărturisit cum a gândit el şi anume: „ există această minunată creaţie a istoriei şi culturii numită «Livada de vişini»; sunt minunaţii stăpâni al livezii, care nu au făcut nimic rău, dar au trăit acea viaţă pe care a dat-o istoria. Dar de ce oare istoria îi mătură şi ei se simt vinovaţi? Această forţă ei o simt ca pe o vină istorică pentru că fericirea lor a fost construită pe sclavie. Iar Lopahin când vede că această livadă nu e folosită cum trebuie vrea să o distrugă şi să construiască ceva nou, poate un nou teatru naţional, cine ştie. Şi va fi o nouă viaţă. El are de ce să se răzbune. E fiul unui sclav. Dar ceva nu-l satisface. Distrugerea nu-ţi dă satisfacţie. Şi nu va trece multă vreme şi va avea loc Revoluţia... La zid vor fi împuşcaţi, la zid vor fi puşi şi Ranevskaia, şi Lopahin, şi Duniaşa. Şi nimeni nu va înţelege cine pe cine a exploatat. În noua viaţă ei toţi vor fi vinovaţi!”.
Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment
Lev Dodin a spus, de asemenea, cât de important este publicul pentru el: „Eu cred în gândurile celor care sunt în sală. Cred că dacă noi, cei de pe scenă, înţelegem ce se întâmplă şi între noi totul e clar, atunci şi spectatorul va înţelege corect. Poate să-i placă, să nu-i placă, să-l supere, dar înţelege, simte. Important că se transmite un sentiment”.
A explicat de ce şi personajul Varia e foarte important în spectacolul său: „Mi se pare că Varia a fost întotdeauna prezentată ca o figură secundară, puţin ridicolă, un soi de servitoare şi de aceea Lopahin nu o iubeşte. Iar noi am vrut să se simtă această puternică personalitate feminină; acolo există o mare şi adevărată dragoste a unei femei şi Lopahin nu numai că o calcă în picioare, dar o şi pierde şi asta e şi tragedia lui, nu numai tragedia Variei”.
Pentru Lev Dodin fiecare personaj din orice opera dramatică este important. „În teatru toţi sunt obişnuiţi să împartă personajele în principale şi secundare; li se pare că e suficient să se vorbească despre cel din prim-plan. Eu sunt convins că la marii scriitori toate personajele sunt principale. Fiecare personaj, chiar dacă are câteva cuvinte, are destinul său. Trebuie să-l vezi şi să-l asculţi. Fiecare personaj este o parte din mine. De aceea eu am o atitudine pentru fiecare la fel şi simt o mare tandreţe pentru fiecare. Cred că în artă nu am dreptul să urăsc. Altfel nu poţi spune ceva despre personajul respectiv. Orice teatru e un mod de cunoaştere. Dacă eu nu aş iubi, nu mi-ar plăcea un personaj, nu l-aş putea realiza pe scenă, nu l-aş putea cunoaşte în profunzime”, a mărturisit Lev Dodin. La final, el s-a arătat încântat de publicul bucureştean, care vine să-i vadă spectacolele ori de câte ori Teatrul Maly ajunge aici.
A fost o frumoasă lecţie de teatru întâlnirea cu acest special şi mare creator de teatru!
De adăugat că tot în ultima zi a Festivalului Naţional de Teatru, un grup de studenţi şi masteranzi de la UNARTE şi UNATC, secţia Scenografie, însoţiţi de profesoarele Viorica Petrovici şi respectiv Ştefania Cenean, au avut posibilitatea să se întâlnească chiar în decorul spectacolului „Livada de vişini” (cu câteva ore înainte de reprezentaţia de duminică, 30 octombrie) cu scenograful Alexandr Borovski, care a răspuns cu plăcere la întrebările viitorilor scenografi români: cum a devenit scenograf, cum a gândit decorurile şi costumele, de unde ideea spaţiului pentru această „Livadă de vişini”, care s-a jucat în sălă etc, etc. Alexandr Borovski a spus că a crescut printre machete, în teatru printre decoruri, pentru că tatăl său a fost scenograf. El s-a referit la ideile privind transformarea sălii în casa familiei Ranevskaia, cum să aduci livada în scenă – ca să nu pui copaci, ca să nu sugerezi că e dincolo de perete sau o că vezi dacă te uiţi pe geam. Din citirea piesei au găsit soluţia: Lopahin, fiind bogat, cumpără un aparat şi e proiectată livada pe când era frumoasă şi viaţa familiei era fără griji. S-a vorbit mai detaliat şi despre mobila din spectacol şi despre costume, despre ce este acel ecran pe scenă, ce rol are şi ce se întâmplă la final, când e zidit un perete din trunchi de copaci. Acolo a ajuns livada! Şi lumea ei – la fel!
Foto: Lucian Muntean