Actorul Marian Râlea prezintă cele două spectacole – „Meteorul” (regia: Mihai Măniuţiu) și „Marmură” (regia: Yuri Kordonsky) – în care îl vom vedea în această toamnă în Festivalul Național de Teatru.

„În primul rând vă invit la Meteorul, un spectacol scris de Dürrenmatt, o subtilă tragedie comică, în care tema importantă e cea pe care ne-o punem cu toții, de fapt – dacă este posibilă sau nu este posibilă nemurirea”, spune actorul.Apoi, „Marmură este un spectacol special, pus în scenă de Yuri Kordonsky care a făcut deja istorie în teatrul românesc și, în general, pe toate meleagurile unde a pus spectacole. Am marea bucurie și onoare să joc alături de domnul Victor Rebengiuc. (...) Un spectacol al timpului pe care l-am trăit și îl trăim, un spectacol al libertății în momentul claustrării și al claustrării în momentul libertății”, adaugă actorul referindu-se la celălalt spectacol în care îl vom putea vedea în Festivalul Național de Teatru.

INFO:

Meteorul

de Friedrich Dürrenmatt

Traducerea: Aurel Buteanu

Adaptarea: Anca Măniuțiu

Distribuția:

Schwitter: Marian Râlea

Augusta: Claudia Ieremia

Marele Muheim: Ion Rizea

Hugo Nyffenschwanden, pictor: Florin Ruicu

Emanuel Lutz, preot: Alecu Reus

Olga, soția lui Schwitter: Cristina König

Jochen, fiul lui Schwitter: Călin Stanciu Jr.

Profesorul Schlatter: Cătălin Ursu

Doamna Nomsen: Mirela Puia

Editorul Koppe: Benone Viziteu

Portarul Glauser: Robert Copoț

Inspectorul Schafroth: Costel Tovarnițchi

Polițişti: Raul Lăzărescu, Ştefan Roman

Maiorul Frida din Armata Salvării: Dana Borteanu (voce)

Membri în Armata Salvării: Sorina Savii (percuție), Bogdan Cotârță (chitară)

Regia: Mihai Măniuţiu

Scenografia: Adrian Damian

Coregrafia: Vava Ștefănescu

Muzica originală şi versurile cântecelors: Ada Milea

Light Design: Lucian Moga

Durata: 2 h (fără pauză)

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” Timişoara

Ce mai înseamnă azi un miracol? Oare mai este el recognoscibil într-o lume guvernată de legile cauzei şi ale efectului? Povestea „nemuritorului” Schwitter asta este: oamenii nu mai recunosc miracolul nici măcar când se ciocnesc de el - nici Schwitter, care îşi percepe resurecția ca pe o enormă ratare, nici cei din jur, cărora proaspăta nemurire a laureatului premiului Nobel le cam încurcă socotelile. Aşa că furiosul nostru Schwitter, mereu înşelat în propria moarte, iese din sistem: dacă natura vieții i se pare (lui Schwitter? lui Dürrenmatt?) „paradoxală, monstruoasă, brutală, oarbă, scurtă, accidentală” (Dürrenmatt dixit), apropierea morții eludează orice regulă, orice principiu. Iar comicul rezultă din ciocnirea acestei eliberări cu întregul set de convenții căruia i se supun cei din jur: bani, dragoste, prestigiu, profesie. Cu un pas în viață şi cu unul în moarte, Schwitter devine un ecran pe care se proiectează ridicol, hâd, grotesc, lumea - o moarte „altfel”, diferită, dar care, până la urmă, înseamnă orice altceva decât viaţa.

Foto: Imagine din spectacolul „Meteorul”, în regia lui Mihai Măniuțiu