de Carlo Goldoni

Traducerea: Constanţa Trifu, Lidia Sava

Distribuția:

Ridolfo: Teodor Corban

Don Marzio: Călin Chirilă

Eugenio: Ionuţ Cornilă

Flaminio: Constantin Puşcaşu

Placida: Petronela Grigorescu

Vittoria: Andreea Boboc

Lisaura: Haruna Condurache

Pandolfo: Horia Veriveş

Trappola: Constantin Avădanei

Căpitanul de poliţie: Daniel Busuioc

Un client: Petru Ciubotaru

O clientă: Puşa Darie

Un chelner: Gelu Zaharia

Cântăreţe: Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spataru

Poliţişti, chelneri de la han, băieţi de prăvălie: Radu Homiceanu, Andrei-Grigore Sava, Cosmin Panaite, Lucian Valacu, Adi Marele

Regia: Silviu Purcărete

Scenografia: Dragoş Buhagiar

Muzica originală: Vasile Șirli

Cântece pe versuri de Giorgio Baffo şi Petrarca

Asistent regie: Radu Ghilaş

Asistenţi scenografie: Iuliana Gherghescu, Vladimir Iuganu

Pregătire muzicală: Diana Roman

Light design: Dragoș Buhagiar

Durata: 2h 20 min (cu pauză)

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi

Scrisă de Goldoni în 1750, Cafeneaua este reprezentată în avanpremieră la Mantova, în primăvara aceluiaşi an, ca mai apoi să ajungă pe scena Teatrului Sant’Angelo de la Veneţia, unde este jucată douăsprezece seri, ceea ce, pentru acea vreme,constituie un număr mare de reprezentaţii.

Titlul piesei e unul atipic, la fel şi povestea. Dacă în celelalte texte Goldoni se referă la caracterul personajului principal, aici în centrul acţiunii se află spaţiul, mediul, iar povestea e una corală, colectivă. Cafeneaua e, desigur, un local public în care se consumă cafea... Cafeneaua lui Goldoni este, însă, centrul lumii veneţiene, esenţa vieţii cetăţii, loc de întâlnire, de observaţie, de bârfe, scena pe care se perindă protagoniştii unor încurcături cu mult miez comic.

Acţiunea se desfăşoară în timpul Carnavalului, iar personajele au un desen pregnant de realist pe diferite paliere ale unor varii clase sociale – de la onestul cafegiu Ridolfo, până la abilul proprietar de tripou Pandolfo, de la clevetitorul Don Marzio, până la nobilul scăpătat Flaminio, de la nefericitul dependent de noroc Eugenio, până la răbdătoarea sa soţie Vittoria, de la Placida, călătoarea eternă pe urmele soţului, până la balerina Lisaura, prinsă în plasele dedublărilor mascate. „Cafeneaua” le strânge laolaltă poveştile şi devine martorul unor destine cu viciile şi virtuţile lor. Mari sau mici.