Bilete la A douăsprezecea noapte
mySTAGE Logo mySTAGE Logo

A douăsprezecea noapte

4.6
Teatru Durata: 2 h 30 m, cu pauza

De la: Teatrul Metropolis

Viola, fiica unui nobil și Sebastian, fratele său geamăn, supraviețuiesc unui naufragiu care îi aruncă, separat, pe țărmul Iliriei.

Inca 1 persoane se uita acum

Date disponibile

Urmaresti Urmareste

si te vom anunta cand vor fi spectacole noi

Urmatoarea data

{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate

{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}

{{rep.locuriRamase}} bilete ramase

{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent

{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent

Bilete de la {{rep.pret.min}} lei Cumpara ultimele bilete

{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate

{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}

Sectoare

{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent

{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent

{{sect.pret | currency:"":2}} lei Bilete epuizate

{{sect.desc}}
Selecteaza numarul de bilete dorite Total {{sect.pret*sect.selected | currency:"":2}} lei {{sect.locuri}} bilete ramase
-
+
Adauga in cos
Puteti adauga un numar maxim de bilete

Se cauta date disponibile...

{{ratings.average | number:1}}

Nota ta {{dv.myRating()}}/5

Evalueaza acest eveniment

Nota: {{ratings.average}}/5  De la {{ratings.count}} utilizatori
Fii primul care acorda o nota
Scrie un review

{{ratings.mine.text}}

{{ratings.mine.data}} Editeaza

Review-uri

Inchide

Review-uri

Inchide

Detalii

Teatrul Metropolis


Autor: William Shakespeare

Traducere: Violeta Popa și George Volceanov

Adaptare / Dramatizare: Adrian Nicolae

Regia: Victor Ioan Frunză

Decorul și costumele:  Adriana Grand 

Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză 

Muzica originală: Tibor Cari

Instrumentisti: Andreea Csibi, Alexandra Pascaru, Raul Stanulescu, Bogdan Mavroean

Conducerea muzicală: Csibi Andreea


Distribuţia:

Contesa Olivia: Corina Moise

Orsino, Ducele Iliriei: Alexandru Pavel

Malvolio, majordom: George Costin

Viola: Nicoleta Hâncu

Sir Toby: Adrian Nicolae

Sir Andrew: Sorin Miron

Feste, Bufon: Andrei Huțuleac

Maria, Cameristă: Andreea Grămoşteanu / Ana Crețu

Antonio, Pirat: Alin Florea

Sebastian: Codrin Boldea

Căpitanul: Matei Arvunescu

Fabian: Carol Ionescu

Preotul: Sorin Flutur

Valentin: Flavius Călin

Curio: Florin Aioane

Valetul Oliviei: Voicu Aaniţei

un ofițer: Matei Arvunescu

al doilea ofițer: Andrei Redinciuc

Suita Ducelui Orsino: Ştefan Mohor, Paul Radu, Andrei Redinciuc, Matei Arvunescu



Viola, fiica unui nobil și Sebastian, fratele său geamăn, supraviețuiesc unui naufragiu care îi aruncă, separat, pe țărmul Iliriei. Fiecare crede despre celălalt că a murit și fiecare se străduiește să se descurce singur în această țară ciudată. Viola se deghizează în bărbat și, sub pseudonimul Cezario, intră în serviciul ducelui Orsino, de care se îndrăgostește. Aici va deveni mesagerul iubirii irepresibile a ducelui pentru contesa Olivia, o tânără cu avere imensă, ce refuză să renunțe la doliul pentru fratele său mort. Existența sa austeră și sumbră într-o casă izolată de lumea de afară, în compania cameristei Maria și a intransigentului servitor Malvolio, este colorată doar de aparițiile bufonului Feste și de excesele unchiului ei bețiv, Sir Toby. Olivia se va îndrăgosti la rândul ei de straniul pețitor trimis de Orsino și îl va invita să o viziteze tot mai des. 


Brutalitatea cu care puritanul Malvolio pune capăt unei beții zgomotoase va determina petrecăreții jigniți să orchestreze o farsă crudă pe seama iubirii secrete a acestuia pentru stăpâna sa. Sir Toby, Maria și Sir Andrew, un pretendent sărac cu duhul al contesei, vor planta în calea lui Malvolio o scrisoare de dragoste, ca din partea Oliviei, în care aceasta îl încurajează să aibă un comportament excentric, pe potriva statutului la care aspiră. Nefericitul servitor mușcă momeala și, considerat nebun de contesă, este închis în beci și „exorcizat” de Toby, Maria și bufonul Feste, deghizat în popă. 


Atenția pe care Olivia o acordă tânărului mesager atrage furia lui Sir Andrew, care, păcălit de Sir Toby, îl provoacă pe Cezario la duel, prilejuind o ridicolă înfruntare între două firi slabe. Confundându-l pe Sebastian, rătăcit pe străzi, cu Cezario, contesa îl ia de bărbat, fără a întâmpina proteste, iar reîntâlnirea celor doi gemeni din final va prilejui și nunta Violei cu ducele Orsino. Sfârșitul încurcăturilor este unul fericit pentru toată lumea, cu excepția lui Malvolio, care jură să se răzbune.


Cronici: 

“Povestea din „A douăsprezecea noapte”, mai complicată și mai amestecată, poate, decât multe dintre piesele lui Shakespeare, în care genurile se topesc unul într-altul, cu ritmuri când de dramă, când de comedie, cu quiproquo-uri, cu farse și travestiuri, propune în fapt o perspectivă ironică și cu multe accente cinice asupra amorului, această stare (in)explicabilă, născătoare în aceeași măsură de tristeți și „bucurii divine”. Spectacolul de la Metropolis, ca de altfel toate montările lui Victor Ioan Frunză din ultima perioadă, la care lucrează cu o echipă bine sudată, are meritul de a fi în același timp o excelentă comedie de public, unde râzi în hohote minute în șir, la scene jucate impecabil, și o cercetare inteligentă, în centrul căreia se află omul, „acest animal ciudat”.”

Monica Andronescu, yorick.ro


„A douăsprezecea noapte este… noaptea tainică a cuvintelor. Dincolo de logoreea nestăvilită a personajelor care nu se mai satură de giumbușlucuri și jocuri de cuvinte meșteșugite cât e ziua de lungă, Shakespeare creează un interesant mise en abyme, punând teatrul în rama cuvintelor-esențe (a ideilor). Câtă încredere mai avem (azi) în cuvinte? Avem oare o capacitate reală de a (ne) comunica? Nebunul este, aproape paradoxal, omul normal, obișnuit, care încă mai are puterea să spună adevărul. El rezistă asalturilor minciunii, imposturii, ridicolului, nedreptății. Deși pare că navighează în apele tulburi ale limbajului, Nebunul are o extraordinară încredere în cuvinte, pe care le folosește cu precizie și discernământ, după o prealabilă (discretă și minuțioasă) evaluare a persoanei căreia i se adresează.

Cetățean de rând, clovn, portar, îmbuibat, nebun, farsor sau trubadur melancolic, Bufonul leagă în el însuși firele subtile ale unei umanități destrămate. Spectacolul montat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis reușește să devină o tapiserie coerentă, deși fără zone de adâncime. A douăsprezecea noapte are reliefările unui spectacol atent la detaliu, dar în care peisajul exterior, calm și decorativ, domină peisajele interioare. Urmărind-o pe Viola, aș fi pariat pe acea „cale neumblată” (cum frumos spune poetul Robert Frost) a identității lui Cesario care întretaie, misterios, traiectoriile protagoniștilor. Un bemol, o notă tragică (cât un vârf de „sare în bucate”) ar putea să potențeze gustul acestei comedii în care comicul (și ca echivalent al vizibilului) ne acaparează cu ușurință. La fel cum, nestrunit de logica poeticii shakespeariene (cântecul final al lui Feste e despre vânt, ploaie și „intemperiile” vieții, nu despre „divinitatea care se … pe noi!”), același comic derapează facil în derizoriu.

Shakespeare pune la lucru un elaborat angrenaj al deconspirărilor, al înlăturării măștilor. Nu doar oamenii, ci și cuvintele trebuie să-și arate chipul adevărat, iar noaptea, totul devine limpede ca ziua!… Și dacă lumea (World) e o scenă, cu atât mai mult ar putea deveni Cuvântul (Word), a cărui forță (și demnitate) Shakespeare ne invită să o redescoperim.

Andreea Nanu, ziarul Metropolis

Atentie

Accesul in sala de spectacol se va face in ordinea achizitiei biletelor online, cu maxim 15 minute inainte de inceperea spectacolului.

{{usrt.type}}

Alte spectacole recomandate Vezi toate

{{sugg[0].name}}