Autor: Matei Vișniec

Regia: Sandu Grecu

Distribuția:

Pepino - Curagău Mihai

Nicollo - Cazacu Valeriu

Filippo - Cucuruzac Jan

Alături de actorii: Cornescu Viorel, Cașu Vasile, Rusu Irina, Oleinic Aliona, Cazacu Lilia, Gheorghița Ludmila, Grosu Ion, Țapu Vitalie, Delinschi Valentin, Mitreanu Igor, Finiti Sergiu, Toderico Nina, Răcilă Arcadie, Caraman Natalia, Crîlov Alexandru, Matcovschi Eugen, Cernat Eduard, Oleacu Artiom, Negrescu Elena, Popov Alina, Carapascal Tudor

Descoperim o altă faţetă, matură şi cumpătată, a regizorului Alexandru Grecu, căci spectacolul diferă esenţial de lucrările sale anterioare. Dinamismul, sonoritatea, explozia de culori şi teatralitatea afişată sunt înlocuite aici de tonul filozofic, maniera camerală, silenţioasă şi jocul actoricesc moderat, reprezentaţia având un pronunţat spirit umanist. Dacă e să facem o paralelă între arta teatrală şi pictură, am afirma că pânza artistică este realizată în tehnica rafinată a acuarelei, căci stările sufleteşti ale eroilor – bucurie, tristeţe, disperare, invidie, rivalitate, dispreţ, afectivitate etc. - alternează cu repeziciunea caleidoscopului, parcă suprapunându-se, trecerile disimulate eliminând stridenţele, iar ping-pongul dialogurilor / frazelor accentuând spontaneitatea jocului actoricesc.

În roluri sunt distribuiţi comicii reputaţi ai teatrului: Mihai Curagău / Peppino, Jan Cucuruzac / Filippo şi Valeriu Cazacu / Nicollo. Toţi trei creează un ansamblu artistic de excepţie, lucrând aidoma vaselor comunicante şi asigurând o transparenţă emotivă fără precedent. Histrioni prin definiţie, ei nu-şi împart eroii, tradiţional, în comici veseli şi comici trişti – ei sunt, în primul rând, oameni, cu bune şi rele, participanţi fără voia lor la Circul Vieţii şi Morţii. Actorii satiriscieni uzează inimitabil registrul comic, liric şi dramatic, obţinând un coctail artistic „letal” din bunătate şi sarcasm, generozitate şi egoism, invidie şi compasiune, tandreţeşi cruzime, măsură şinesimţire, maturitate şi infantilism etc. Eroii lui Mihai Curagău, Jan Cucuruzac şi Valeriu Cazacu, sublimi şi infernali în acelaşi timp, păstrează în corpurile lor îmbătrânite sufletele unor copii speriaţi, abandonaţi de soartă, care, aidoma Regelui ionescian, mai vor aplauze la rampă, recunoştinţa publicului, maldăre de flori, succese răsunătoare, glorie… în sfârşit, o viaţă plină, alături de semenii lor… (Dina Ghimpu, Literatura și Arta, 2015)