Dansul morții
Premieră in festival
Durata: 1 h 30 m, fara pauza
De la: Maratonul Teatrului Independent
Timp de 90 de minute puteți vedea o mică parte din Infern(ø): oamenii cântă, dansează, se iubesc și cel mai important, suferă. La nesfârșit.
Galerie media
Inca 1 persoane se uita acum
Vouchere disponibile
myStage Gold
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
140 lei
Adauga in cos
myStage Silver
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
80 lei
Adauga in cos
Pretul afisat este compus din valoarea fiscala a biletului, comisionul aplicat acestuia si valoarea TVA. Puteti vedea toate detaliile in pagina 'checkout', 'termenii si conditiile' site-ului sau in cosul dumneavoastra, dupa adaugarea biletelor.
Date disponibile
Urmaresti
Urmareste
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
Urmatoarea data
{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent
{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent
Bilete de la {{rep.pret.min}} lei Cumpara ultimele bilete{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
Sectoare
{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent
{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent
{{sect.pret | currency:"":2}} lei Bilete epuizate
{{sect.desc}}
Selecteaza numarul de bilete dorite
Total {{sect.pret*sect.selected | currency:"":2}} lei
{{sect.locuri}} bilete ramase
-
+
Adauga in cos
Puteti adauga un numar maxim de bilete
Se cauta date disponibile...
Detalii
Dansul morții de August Strinberg
Distribuție:
Maria Costeschi
Răzvan Răduță
Mihai Niță
Tudor Morar
Regie: Radu Crăciun
Scenograf: Ioana Șomănescu
Muzică: Filip Mureșan, Maria Grosu
Coregrafie: Vlad Pelin
Infernul este înfricoșător pentru că este atopic. Cum am putea să știm dacă nu cumva infernul și paradisul nu sunt de fapt aici, pe pământ, în lumea noastră? Suntem pedepsiți în viață și trebuie să suferim pentru faptele noastre în cel mai adânc iad la fel cum suntem și răsplătiți și trăim cel mai dulce paradis. Poate că suntem pedepsiți pentru rătăcirile noastre din vis, și atunci, ca să evităm suferința, suntem condamnați să trăim într-o perpetuă stare de vis, pe care o creăm artificial. Dar un vis fără sfârșit, oricât ar fi de frumos, devine în cele din urmă un coșmar.
Condamnații locuiesc într-un palat de cleștar și cred că se numără printre cei aleși. Angoasa își face loc însă în cele mai întunecate unghere și începe să crească și să devoreze totul în jur. Condamnații realizează că palatul lor e o închisoare din care nu mai există cale de ieșire, alta decât Moartea. Fericirea lor era doar o beție de opium. Pereții translucizi de cristal se relevă de fapt a fi pereții întunecoși ai unei sticle de ambră. Ca o celestografie care imortalizează pe hârtia fotografică lăsată să expună strălucirea cerului senin de noapte doar impuritățile substanței revelatoare.
Dintre toate infernurile, infernul iubirii este cel mai crunt. De asta și suferința din iubire se simte ca cel mai dezlănțuit iad. Condamnații se obișnuiesc cu un nivel de suferință pe care îl pot controla și îl numesc „fericire”. Apoi devin dependenți de suferință și încep să și-o provoace în mod artificial, în doze tot mai mari, într-un ritm din ce în ce mai alert și cu susținută determinare. Așa că avem o propunere: timp de 90 de minute puteți vedea o mică parte din Infern(ø): oamenii cântă, dansează, se iubesc și cel mai important, suferă. La nesfârșit. Un spectacol muzical despre iadul conjugal.
Intrați pe proprie răspundere! O să vă placă! Ați fost avertizați!