Biletele de categoria 2 sunt destinate exclusiv elevilor, studentilor sau pensionarilor. 

Accesul in sala de spectacol se face in baza biletului si a carnetului de elev/student sau talon de pensie.

de August Strindberg 

Traducerea si adaptarea: Prof. Dr. Zoltan Schapira 

Psihodesign: Dr. Olivia Costea

Regia, decorurile, ilustraţia muzicală și conceptul video: Zoltan Schapira

Costume: dr. Olivia Costea

Asistent scenografie: Lăcrămioara Dumitraşcu

Cu: Maria Lupu, Adrian Dumitrescu, Ana-Maria Ştefan, Laura Iordan Adrian, Andrei Cantaragiu

Cu participarea actorilor Dorel Vişan și Mihai Sorin Vasilescu (video) 

„Dintre cele peste 20 de diagnostice în care se regăsesc simptomele Eleonorei, l-am ales pe cel care nu a fost încă abordat în nici una din montările din Europa: persoana înzestrată cu capacităţi extrasenzoriale. Deopotrivă har şi osândă, puterea de a vedea, de a auzi şi simţi lucruri nedetectabile pentru ceilalţi o expune pe Eleonora oprobriului şi chinului sufletesc de a trăi durerile tuturor. Chiar dacă fratele ei, Elis, o înţelege - el însuşi într-o reacţie de criză, cu un echilibru emoţional fragil - drumul spre acceptare şi împăcare este anevoios . Îşi găseşte împlinirea prin puritatea primei iubiri împărtăşite şi certitudinea redobândirii respectului societăţii.

Galbenul narcisei de Paşti, care „a băut lumina soarelui şi poate vindeca durerea sufletească”, şi perdelele trase pentru ca „Dumnezeu să ne poată vedea” sunt miracolele pe care mi le-aș dori pentru fiecare dintre cei ce ne-au însoţit în minunata poveste suedeză, însufleţită cu sensibilitate şi dăruire de actorii constănţeni”. – Olivia Costea

„Spectacolul, care aduce în prim-plan destinul unei familii silite să îndure oprobriul pentru o greşeală a tatălui, care, cu complicitatea mamei, a delapidat fodurile copiilor orfani al căror tutore era, este, de fapt, o pledoarie pentru asumarea greşelilor, o dreaptă judecată şi iubire de semeni, culminând cu iertarea izbăvitoare şi binefăcătoare. (...)

Pe lângă firul epic marcat de momente tensionate, de „căderile” personajelor principale şi de frământările sufleteşti şi încercările la care ele sunt supuse în Săptămâna Patimilor, urmând un fel de drum al Golgotei personale şi familiale, piesa lui Strindberg este actuală şi din perspectiva problemelor sociale pe care le vehiculează. Ea aduce în prim-plan probleme curente, valabile atunci, în Suedia anului 1900, dar şi acum, în România anului 2017, cum ar fi plagiatul tezelor de doctorat, precum şi puterea mass-media de a supune oprobriului faptele reprobabile, ziarul local din acel oraş în care „toată lumea urăşte pe toată lumea” consemnând în paginile sale, ca pe un eveniment major al urbei, aparentul furt al unei banale narcise galbene dintr-o florărie.” Mirela Stinga, ZIUA de Constanţa