”Livada de vișini” a lui Cehov poate fi identificată cu axa metafizica a universului din care facem parte. Această axă formează o lume a spiritului ascunsă ochilor noștri, precum un râu nevăzut ce curge undeva în adâncul pământului.

Este o lume în care timpul ca și concept perceput de dualitatea umană își pierde orice valoare. Trecutul, prezentul și viitorul curg lin balansându-se spre aceiași albie,  unificându-se într-un singur punct – sufletul uman.

În acelaș mod se unifică și spiritul fiecăruia din noi cu  spiritul universal.  În călătoria sa spirituală, prin intermediul materiei, fiind impus  de egoul său, omul se rupe îndepărtându-se de această axă, simtindu-i în permanență lipsa.

E un regret după o lume pierdută.

Scenografie: Kimberly Ligia Vintilă

Asistent costume: Melisa Savu