Spectacolele unteatru sunt găzduite de Teatrul de Comedie, la Sala Nouă. Adresa este: Strada Sfânta Vineri nr.11, sector 3, București

DE CE SĂ VĂD ACEST SPECTACOL?

Teatrul încântă, teatrul bucură, teatrul te face fericit sau te întristează, teatrul ironizează sau construiește vise… TEATRUL EMOȚIONEAZĂ! Molly este un astfel de teatru - din acela care tulbură și înduioșează, care pătrunde în cele mai adâncuri cotloane ale sufletului și mișcă până și sufletele împietrite de rutina cotidiană.

Molly - ea (personajul) / Mihaela Trofimov(actrița) / piesa (ca un întreg ce nu poate fi separat de actori sau replici) - e simplă, curată, fără pretenții sau prețiozități, adresându-se direct fiecărui spectator din sală, vorbindu-i parcă fiecăruia în parte, intim, personal, sensibil.

Molly e unul dintre motivele pentru care te îndrăgostești sau re-îndrăgostești de teatru, te duci din nou la teatru, te implici și dai mai departe prietenilor din experiența ta, din ce te-a mișcat, îndemni oamenii pe care îi cunoști: „du-te să vezi Molly Sweeney! Da, la Unteatru. Când poți mai repede… doar du-te!”

CARE E POVESTEA? 

Molly este o femeie dintr-un mic orășel irlandez, oarbă aproape total de la vârsta de un an. Trăiește simplu și se bucură de fiecare clipă de viață. Universul ei este compus din slujba pe care o îndrăgește, proaspătul soț pe care îl iubește, pe Frank și amintirile de pe când era mică iar părinții ei trăiau, mai ales tata pe care îl idoliza. Și în acest mic univers, fără prea multe turbulențe, Molly se duce, de dragul lui Frank,  să mai facă un alt control, la Domnul Rice, medicul din regiune. Molly era oarbă și fericită. Iar Domnul Rice crede că îi poate reda vederea… un nou început, o nouă viață, culori, lumină! Un nou univers! Aceasta este promisiunea! Și până la urmă, dacă operația nu ar reuși… ce ar avea Molly de pierdut?! Nimic. 

REGIZORUL, ACTORII, PIESA

Tânăra regizoare Sânziana Stoican ne propune un spectacol frumos și emoționant prin simplitatea lui. Un decor minimal, nu pentru că așa se poartă în teatrul independent ci pentru că servește ideii piesei și lasă spectatorul să se apropie de personaje și jocul actorilor. Un decor în care culorile vii din sufletul lui Molly se materializează în fundal, ca o prezență continuă menită să ne aducă aminte de bucuria vieții, de culorile fiecăruia dintre noi, de faptul că suntem diferiți și găsim modalități diferite de a ne bucura de lumea înconjurătoare.

Te vei îndrăgosti de cele trei personaje, de tipicurile fiecăruia, de nuanțele fiecăruia, și mai ales de cei trei actori - Mihaela Trofimov (Molly), Constantin Cojocaru (Domnul Rice) și Liviu Pintileasa (Frank). Este o bucurie să vezi o piesă jucată bine. Unde nu mai sesizezi actorul sau mise-en-scena, unde ești purtat în poveste, trăind și simțind deopotrivă cu protagoniștii. Este o bucurie să pleci de la un spectacol de teatru și să îți ia ceva timp ca povestea pe care tocmai ai văzut-o, implicațiile ei, învățăturile ei, emoțiile transmise de către actorii de pe scenă să îți ia ceva timp până să se așeze în tine…

Piesa în două acte a lui Brian Friel este magnifică, citându-l pe Peter Brook. Un text despre a vedea sau a nu vedea. Și de la un punct te întrebi, dacă a vedea sau nu, se referă doar la văz sau cuprinde restul întrebărilor ce se regăsesc în fiecare dintre noi? A trăi sau a nu trăi. A simți sau a nu simți. A iubi sau a nu iubi. A te sacrifica, a renunța, a înțelege…

Spectacolul „Molly Sweeney” de la Unteatru este o dovadă: că a merge la teatru înseamnă mult mai mult decât spectacolul în sine, trezește în noi stări și sentimente, naște întrebări. A merge la teatru, a vedea un astfel de spectacol este, uneori, o necesitate.