#nuEu

TEXT: Samuel Beckett

REGIE: Casandra Topologeanu

DISTRIBUȚIE: Andreea Tănase

DESIGN VIDEO și SUNET: Cătălin Cărămidă și Ovidiu Cristian

DESIGN LUMINI: Andrei Enache

DURATA: 50 minute

#nu Eu este un one woman show cu elemente performative de video și sound design despre o femeie aflată în izolare care încearcă să-și recupereze viața confruntându-se cu propriul trecut.  Plecând de la nevoia de a evada dintr-o realitate dificil de acceptat, de la amnezia disociativa din povestea pe care Beckett o propune în textul Nu Eu,  spectacolul este o recompunere confesivă despre izolare, abuz și felul în care acestea ne-au modificat raportatea la propria realitate și feminitate. 

Spectacolul folosește efecte speciale de lumină și sunet și nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate, persoanelor care suferă de epilepsie,  celor cu pacemaker sau celor cu  fotosensibilitate!

Reality check

PRODUCȚIE: Indie Box

COREGRAFIE: Denis Bolborea

PERFORMER: Denis Bolborea

ARTIST VIZUAL: Andrei Cozlac

LIGHT DESIGN: Alexandros Raptis

Text în limba engleză. 

Reality check este un solo performativ care vorbește, în primul rând, despre capacitatea corpului de a rezona cu mediul, dar și despre modul în care prezența și acțiunea corpului modifică spațiul. Face parte din trilogia Singing Bodies, și se plasează la intersecția mai multor medii de expresie, precum dans contemporan, live looping vocal, videoproiecție și text.

În Reality check, percepția asupra realității subiective este chestionată constant, prin verificarea simțurilor și senzațiilor. Urmele subtile ale unor experiențe de improvizație, în diverse spații publice, conturează performance-ul ca un traseu printre discursuri care se suprapun: spirala ritmului alert al orașului și al propriei minți. 

Căutăm să procesăm conștient între propriile proiecții asupra realității și apartenența la o posibilă realitate crudă, neetichetată.

Cum ne transformă aceste discursuri exterioare atunci când reușim să devenim mai conștienți de granița dintre interior și exterior?

"Salut, sunt Denis! În timp ce citești acest text, auzi de fapt vocea mea. Sau e vocea ta? Încearcă să țipi. Acum șoptește... Care e intensitatea vocii din mintea ta? Imaginează-ți cum ai putea să o întinzi în spațiu. Coloana sonoră e permanent prezentă, dar felul în care ascultăm e intermitent. Putem oare reorchestra discursul orașului? Putem recicla zgomotul care ne înconjoară, dându-i o altă dimensiune?

Uneori, privirea nu ajunge mai departe de gene și zgomotul interior depășește volumul orașului. Informația continuă să circule, indiferentă la nepăsarea noastră. Acumulăm, propagăm, transformăm.

Tu ce fel de undă ești?"