În sala de teatru s-a comis o crimă. Nu, nu avut loc pe scenă sub atenta supervizare a regizorului și a actorilor. Este cât se poate de real
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
SEAS
Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului
CONSTANȚA 2023
Producător : Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu
Titlul spectacolului: Spectatorul condamnat la moarte
Adaptare după Matei Vișniec
Regia: Antonella Cornici
Scenografia: Mădălina Alexandra Mihai
Muzica originală: Șerban Chițu
Lighting design: Lucian Moga & Alexandru Agafiței
Video design: Cristina Huțu
Recomandări de vârstă public: Recomandat peste 14 ani.
Distribuţia:
Marius Manole, Carmen Tănase, Vlad Bînzoiu, Bogdan Ujeniuc, Ana-Ioana Sivu-Daponte, Cosmin Maxim, Ana-Maria Fasolă, Liță Ștefan, Marina Fluerașu, Evelyn Marcu
SINOPSIS:
În sala de teatru s-a comis o crimă. Nu, nu avut loc pe scenă sub atenta supervizare a regizorului și a actorilor. Este cât se poate de real. Un spectator este ucigașul, iar toate dovezile arată că el ar fi vinovat. Procesul are loc aici și acum. Spectatorul este condamnat la moarte, dar va trebui să își recunoască fapta. Voi sunteți martorii, iar acum este momentul să veniți în față și să spuneți dacă ați văzut ceva suspect.
„Antonella Cornici construiește un spectacol ca un clopoțel menit să risipească hipnoza indiferenței. Și o face prin straturi suprapuse, de la metaforă până la informație brută (și brutală, adică fără menajamente) proiectată pe un generic de final. Pentru ca scurtul monolog al „vinovatului fără vină”, interpretat de Dani Popa, să încheie într-o notă poetică intensă, la care publicul aplaudă într-o reacție emotivă molipsitoare. Vocea sa, de-a dreptul candidă, paradoxală, poate, în raport cu statura actorului, asortată cu albul inocent, face să dispară, ca apa pierdută în nisip, zavera stârnită dincolo de scenă și indusă personajelor justițiare de pe scenă. Dani Popa vine din spatele sălii, dinspre spectatori, aidoma unui ispășitor a cărui „jertfă” a fost absurdă dar care o încarcă de sens tocmai pentru a trezi conștiințe. „Uneori, justiția nu are timp pentru adevăr”. Vocea blândă, înțelegătoare, modulată în apelul către doamna judecătoare, către procuror, ajunge la o șoaptă penetrantă când amintește că victimele sunt „OAMENI”. (Marius Dobrin, Omul între Lege și Hazard - Spectatorul condamnat la moarte, LiterNet.ro)