4:48 A.M.

4-48 A.M. este un spectacol-testament a omului perfect gol, care nu mai are nimic de pierdut. Cuvântul crud, arătat în nuditatea sa absolută, ne poartă prin vertijul extrem de intim al bolii psihice și al dezechilibrului spiritual. 

Textul este un poem tragic, născut într-un corp pe care niciodată nu l-ai simţit ca fiind al tău – trup răsucit, sângerând, găurit, terfelit, sfârtecat. Sinuciderea e răstignire. Pentru acest corp sloganuri ca ”viața e scurtă și merită trăită” sunt vorbe în vânt. În fața acestei realități sintagmele motivaționale se blochează. Spectacolul funcționează ca un vaccin purificator și anti-superficialitate. Spectatorul se vindecă de clișeele sociale, înțelege boala și empatizează cu pacientul, căruia îi va zice:”plângi dacă mai poți, strigă sau șoptește, omoară-te dacă asta vrei. Eu sunt aici și te înțeleg.