Alegerea domnului Macabeț

SEAS

Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului CONSTANȚA 2024

Producător :  Teatrul Național „Mihai Eminescu” Chișinău

Titlul spectacolului: „Alegerea domnului Macabeț”

Autor: Cosmin Stănilă

Regia: Alexandru Cozub

Scenografia decor: Alexandru Cozub

Scenografie costume: Stela Verebceanu

Mișcare scenică: Oleg Mardari

Distribuție:

Ghenadie Gâlcă

Tinka Mardari

Ion Mocanu

Valentin Zorilă

Angela Ciobanu

Ana Tkacenko

Margareta Pântea

Mihaela Damian

Draga-Dumitrița Drumi

Iurie Focșa

Petru Oistric

SINOPSIS:

Blocul, o metaforă societală, conține toate cele imanente unei comunități umane: înșelătorie, manipulare, amantlâc. Actorii aduc în scenă parvenirea, căpătuiala ilicită, obsesia puterii. Oamenii își necinstesc locuința și existența printr-un trai lipsit de onestitate, moralitate și decență. Femeia care te împinge la încălcarea unor principii e o temă veche de când lumea. Ea nu e cea care te împinge la păcat, ea developează în tine păcatul. Un spectacol dinamic, o reprezentație care te face să râzi în fața moravurilor noastre de două parale. "Eu cu cine votez"? Eu pe cine aleg? Eu cine sunt? - iată întrebările-cheie.

Cu decorul pe roți și costume colorate, spectacolul “Alegerea domnului Macabeț" vine

ca o mantie albă - democrația, peste pătratul negru, nu al lui Malevici, dar al unui sistem politic șubred și astfel periculos.

Vă așteptăm să fiți martori la adunarea generală și la votul public al blocatarilor din blocul X2!

Extrase din cronici:

Vitalie Ciobanu pentru Deutsche Welle, Moldova: 

„Alegerea domnului Macabeț” nu descrie doar meandrele unei competiții electorale, fie ea pentru șefia unei asociații de bloc sau pentru conducerea unui stat. E mai ales despre ce ești dispus să faci pentru a obține puterea. În lumea de azi, falimentul moral nu mai are „anvergura prăbușirii” din piesele lui Shakespeare, s-a banalizat. Sinistrul Macbeth și-a tras straiele ridicole ale lui Macabeț. Tiranul a cedat scena pehlivanului. Pumnalul crimei e înlocuit de o casetă video. Tragedia a decăzut în parodie, în derizoriu.

Consecințele sunt însă nu mai puțin devastatoare. Mecanismul transformării unui cetățean cumsecade într-un șantajist și-un mituitor ordinar este la fel de pilduitor ca și în arta vechilor maeștri. Atunci, ca și acum, împrejurările par să decidă traiectoria unui destin, alegerea individului. Trădări, derapaje se întâmplă mereu. Cei ce au devenit modele de comportament, moraliștii de serviciu, s-ar putea doar să fi avut mai mult noroc decât alții. Norocul de a nu fi puși la încercare, de a fi fost feriți de ispite. Natura umană e imuabilă, incorigibilă în esența ei.”