Antologia dispariției

„Antologia dispariției” – SEAS- Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului

„Antologia dispariției” este o producție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași

Autor: după proză feminină contemporană de Ștefania Mihalache, Anca Vieru,

Lorina Bălteanu, Ruxandra Burcescu, Lavinica Mitu, Simona Popescu

Scenariu: Radu Afrim

Scenariu, regie, univers sonor, filmări: Radu Afrim

Asistent regie: Anamaria Rusu

Scenografie (decor): Cosmin Florea

Scenografie (costume): Cosmin Florea

Coregrafie: Alice Veliche

Pregătire și aranjament muzical: Diana Roman

Video-proiecție, filmări, mapping: Mihai Nistor

Light-design: Cristian Niculescu

DISTRIBUȚIE:

Ada Lupu

Mălina Lazăr

Diana Vieru

Anamaria Rusu

Andreea Stratulă

Octavian Păun

Andrei Grigore Sava

Luca Gumeni

Răzvan Conțu

Ionuț Cornilă

Georgeta Burdujan

Daniel Busuioc

Cosmin Maxim

Diana Roman

Pușa Darie

Dumitru Năstrușnicu

Horia Veriveș

Livia Iorga

Marian Stavarachi

Ioana Aciobăniței

Radu Alexandru

E un joc de care nu mă mai satur jocul ăsta în care pun laolaltă texte ieșite din talentul unor scriitori care – aparent – nu au nimic în comun. Am primit multe texte în care apărea dispariția. Apărea și dispărea. Am rămas la textele în care dispariția persistă. Am stat cu actorii zile lungi la sortat de proză scurtă. Acum suntem posesorii unei colecții de dispariții. Cele mai frumoase dispariții. Cine are nevoie de ea?

De la cea mai sumbră dispariție (viața unei fetițe într-un sat din nord-estul României) până la cea mai absurd-datată (dispariția unor pipote ceaușiste în burta unor cetățene) antologia pe care o alcătuim sub ochii spectatorilor poate să anticipeze, să provoace nostalgii, poate să bântuie și poate să-i descurajeze pe fanii palpabilului când li se spune că doar amintirea ne salvează de la dispariție.

(Radu Afrim)

„Spectacolul lui Radu Afrim e un amplu poem al momentelor ratate, al existențelor secționate, al disparițiilor de tot felul, al hăurilor care se cască tot mai neliniștitor, al vieților mici și al suferințelor bine pitite, dar nicicând vindecate, al singurătăților, al eșecurilor.”

(Nicoleta Munteanu - Alecart)