Dacă am gândi cu voce tare

Cincisprezece personaje de vârste diferite, dar de condiții apropiate sunt în story-ul imaginat de Adnan Lugonic tot atâtea figuri ale epocii consumeriste: oameni furioși, cu problemele lor, iar când problemele lor intră în coliziune devin și mai furioși. Moartea vânzătorului de la magazinul din cartier îi face o clipă să fie atenți la faptul că sunt muritori ei înșiși, iar când tânărul corporatist se sinucide și el destinul pare să funcționeze în simetrii simbolizante.

Radu Afrim inventează o lume-show, de cabaret care nu ascunde însă drama fiecăruia dintre protagoniști. Lumea pensionarilor Constantin şi Tamara, a copiilor de cartier Raluca, Claude şi Cala, a şoferului de taxi Juvete, văduv, care de abia acum îşi descoperă propriul copil, a gravidei, a prostituatei, a tânărului gay iritat de jocul dublu al iubitului său, a învăţătorului terorist de altădată care astăzi face box – lumea celor astfel confruntați cu violența și cu moartea  îi determină să redevină, măcar pentru o clipă, sinceri, să spună ceea ce gândesc cu adevărat, să gândească cu voce tare însăşi viaţa.