Electra
Momentan nu sunt bilete disponibile
O adaptare modernă a tragediei antice "Electra", ce aduce în prim-plan obsesia răzbunării în lumina unor mistuitoare pasiuni: crimă, răzbunare, trădare, iubire.
Despre eveniment
Rescrierea tragediei "Electra" preia motivele principale din scrierile consacrate ale lui Euripide şi Eschil crimă, răzbunare, trădare, iubire. Această adaptare modernă în regia lui Bocsárdi László (care include aici și fragmente din "Agamemnon" de Eschil) aduce în prim-plan obsesia răzbunării în lumina unei mistuitoare pasiuni. A fost păstrat stilul scriiturii originale, fiind menținute fragmente și teme de căpătâi ale tragediei clasice, precum setea de răzbunare, conștiința datoriei ori pasiunea. Spectacolul evocă determinarea obsesivă a Electrei de a-și răzbuna tatăl, ucis chiar de către soţia sa, Clitemnestra, şi amantul acesteia, Aegisthus. După ce Oreste îl asasinează pe Aegisthus la o serbare a nimfelor, Electra îşi aşteaptă mama cu dorinţa de răzbunare. Clitemnestra nu regretă uciderea soţului său şi justifică fapta, menţionând că acesta o sacrificase pe Ifigenia, sora Electrei şi a lui Oreste, şi de aceea trebuia să moară. Aceste explicaţii nu o opresc însă pe Electra să-şi îndeplinească planul de răzbunare.
"În povestea Electrei și a lui Oreste ultimele trei generații au fost urmărite de un blestem tot mai hâd. Pelops, Atreus și Agamemnon, ascendenții fraților pe linie paternă, întruchipează domnia și principiul masculin. Și exact asta le cauzează pierirea: nu iau în considerare locul femeii, iraționalitatea și nici sanctitatea nașterii. Își sacrifică rând pe rând copiii pe altarul câte unei cauze pe care o cred sfântă. Au devenit orbi la ceea ce este fragil, asemenea unui copil neglijat care își pretinde dreptul la existență și devine îngrozitor, bate din picioare și cere sânge. În spectacol, Moșneagul este cel care întruchipează această energie invizibilă, dându-i consistență prin miracolul teatrului, fără să o simplifice. Prin urmare el este Artemis, zeița fecioară, dar este și Ifigenia, copilul sacrificat, și Dionis, zeul tragediei. El e blestemul în sine, adică sufletul tragediei." (adaptare după Benedek Zsolt)
"În povestea Electrei și a lui Oreste ultimele trei generații au fost urmărite de un blestem tot mai hâd. Pelops, Atreus și Agamemnon, ascendenții fraților pe linie paternă, întruchipează domnia și principiul masculin. Și exact asta le cauzează pierirea: nu iau în considerare locul femeii, iraționalitatea și nici sanctitatea nașterii. Își sacrifică rând pe rând copiii pe altarul câte unei cauze pe care o cred sfântă. Au devenit orbi la ceea ce este fragil, asemenea unui copil neglijat care își pretinde dreptul la existență și devine îngrozitor, bate din picioare și cere sânge. În spectacol, Moșneagul este cel care întruchipează această energie invizibilă, dându-i consistență prin miracolul teatrului, fără să o simplifice. Prin urmare el este Artemis, zeița fecioară, dar este și Ifigenia, copilul sacrificat, și Dionis, zeul tragediei. El e blestemul în sine, adică sufletul tragediei." (adaptare după Benedek Zsolt)
This rewritten version of "Electra" takes over the motives from the classic writings of Euripides and Aeschylus: crime, revenge, treason, love.
Bocsárdi László’s "Electra", a modern adaptation of Euripides's tragedy, with an addition of elements from Aeschylus’ "Agamemnon", brings the obsession of revenge for the sake of overwhelming passion to the foreground. The style of the original writing was kept, and so were reference fragments and topics of classical tragedy, such as revenge, responsibility awareness and passion. The performance evokes Electra’s obsessive determination to take revenge on her father’s killing, through Agamemnon’s wife, Clytemnestra, and her lover, Aegisthus. Orestes assassinates Aegisthus at a nymph celebration. Electra awaits her mother, bursting with desire to revenge. Clytemnestra has no remorse for having killed her husband since he had agreed to Electra and Oreste’s sister Iphigenia’s sacrifice. Still, Electra cannot be held back in her plan of revenge.
The story revolves around Orestes and Electra. The last three generations seem to have been followed by an ever more hideous curse. Pelops, Atreus and Agamemnon - the paternal line of descent – are the symbol of ruling, the masculine principle, which becomes the very cause of their demise: they disregard women’s role, irrationality and sanctity of birth. They sacrifice their children one by one, at the altar of a cause which they consider to be sacred. They seem to ignore all that is fragile, just like a neglected child who claims his right to exist and becomes terribly annoying, stomps his feet and asks for blood. The Old Man is the character who embodies this invisible energy, enriching it through the miracle of theatre, yet without simplifying it. Therefore he is Artemis, the virgin goddess, but he is also Iphigenia, the sacrificed child, as well as Dionysus, the god of tragedy. He is the curse itself, the very soul of the tragedy. (adapted after Benedek Zsolt)
Bocsárdi László’s "Electra", a modern adaptation of Euripides's tragedy, with an addition of elements from Aeschylus’ "Agamemnon", brings the obsession of revenge for the sake of overwhelming passion to the foreground. The style of the original writing was kept, and so were reference fragments and topics of classical tragedy, such as revenge, responsibility awareness and passion. The performance evokes Electra’s obsessive determination to take revenge on her father’s killing, through Agamemnon’s wife, Clytemnestra, and her lover, Aegisthus. Orestes assassinates Aegisthus at a nymph celebration. Electra awaits her mother, bursting with desire to revenge. Clytemnestra has no remorse for having killed her husband since he had agreed to Electra and Oreste’s sister Iphigenia’s sacrifice. Still, Electra cannot be held back in her plan of revenge.
The story revolves around Orestes and Electra. The last three generations seem to have been followed by an ever more hideous curse. Pelops, Atreus and Agamemnon - the paternal line of descent – are the symbol of ruling, the masculine principle, which becomes the very cause of their demise: they disregard women’s role, irrationality and sanctity of birth. They sacrifice their children one by one, at the altar of a cause which they consider to be sacred. They seem to ignore all that is fragile, just like a neglected child who claims his right to exist and becomes terribly annoying, stomps his feet and asks for blood. The Old Man is the character who embodies this invisible energy, enriching it through the miracle of theatre, yet without simplifying it. Therefore he is Artemis, the virgin goddess, but he is also Iphigenia, the sacrificed child, as well as Dionysus, the god of tragedy. He is the curse itself, the very soul of the tragedy. (adapted after Benedek Zsolt)
Distribuție și echipă
Galerie
4 recenzii
Serban Cornaciu
28.10.2015
Enona Chiriac
31.10.2015
Maria Sisu
27.10.2015
Vouchere cadou
Voucher-ul este cadoul ideal, indiferent de ocazie. Fă-le o surpriză celor dragi cu un voucher-cadou valabil pentru achiziția de bilete la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cumpără voucherDacă urmărești un eveniment, vei primi pe e-mail informații despre noi reprezentații