EUTOPIA. DRUMUL SPRE FERICIRE

Nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

„Eutopia. Drumul spre fericire” este un spectacol viu, antrenant, nerecomandat celor pudici, pentru că adevărurile lui Aristofan sunt adesea spuse fără perdea. Este, de asemenea, interactiv, în mai multe rânduri spectatorii fiind invitaţi să voteze alături de personaje. De asemenea, numeroasele momente corale fac din Eutopia aproape un musical.

Aristofan (446 – 386 î.Ch.), supranumit „părintele comediei” sau „prinţul comediei antice” era temut pentru capacitatea de a-i ridiculiza pe contemporanii săi, multe dintre piesele sale erau considerate calomnioase, iar unele au fost evitate de teatre, până în zilele noastre, pentru caracterul uşor licenţios. 

Yannis Margaritis: „Eutopia este locul ideal, este acel loc din fanteziile noastre, din visele noastre, poate acel loc al trecutului total inocent. Am vrea să ajungem în Eutopia noastră, dar este întotdeauna un pic mai departe. 

Contextul în care se desfăşoară piesa şi spectacolul este războiul, de fapt războiul civil. Acesta, în combinaţie cu marea corupţie a politicienilor din administraţia de stat, ne provoacă depresia. Din păcate, dramaturgul antic Aristofan este absolut contemporan”.

Spectacolul „Eutopia. Drumul spre fericire” este un colaj din cinci piese ale lui Aristofan, dintre care o parte sunt traduse pentru prima oară în România. Cele trei piese care alcătuiesc substanţa sunt „Acarnienii”, „Lysistrata” şi „Plutos”, câteva monologuri fiind şi din „Pacea” şi „Adunarea femeilor”. 

Presă:

„«Eutopia» a făcut cadou spectatorilor o colecție de emoții, de întrebări, contradicții, grimase, dar și mirare și extaz. A fost un spectacol complex și electrizant, cu situații surprinzătoare, umor, dans, cântece, filozofie, adevăr și provocare.

Publicul a fost ținut sub această cascadă de stări puternice, de la primul până la ultimul minut.

Cei prezenți în sală s-au regăsit în comedia antică inspirată de opera lui Aristofan, au râs, au votat, democratic, întâi pentru pacea individuală sau cea universală, iar în final pentru sărăcie sau bogăție, ascultând, de fiecare dată, pledoarii bine argumentate ce îndemnau la introspecție.” (Silvia Pascale - Radio Constanța)

„Un spectacol altfel, antrenant, viu, colorat, care „urlă“ adevăruri despre viață, vechi de când lumea, care pe unii îi fac să roșească. Totul la adăpostul comediei. Un spectacol de scos în lume, care te provoacă, te revoltă, te scandalizează, îți dă de gândit și de regândit. Un spectacol nerecomandat pudibonzilor, dar nici minorilor și nici celor care caută doar... divertisment.” (Mirela Stîngă - Ziua de Constanța)

Autor: Yannis Margaritis după Aristofan

Traducerea: Alexandru Miran, Livia Buzoianu

Scenografia: Carmencita Brojboiu, asistent: Lăcrămioara Dumitraşcu

Coregrafia: Eddie Lame

Muzica: Dimitris Iconomakis