Experimentul P

Teatrul ,,Alexandru Davila" Piteşti

Autor: Radu Dragomirescu

Regia: Alexander Hausvater

Asistent regie: Monica Pop

Scenografie: Maria Miu

Coregrafia: Victoria Bucun

Muzica originală: Gabriel Basarabescu

Distribuţia: 

Gogu Preda - Daniel Teodorescu

Ciprian Valea - Narator, Gardian, Interogator, Câine, Tatăl, Lorenzo, Aurel Ştefănescu, Deţinut

Ramona Olteanu - Narator, Interogator, Narator, Deţinut, Lascăr Gherghina, Prezentator Circ

Ada Dumitru - Narator, Brânduşa Anghel, Fluture, Interogator, Femeia Cu Câinele, Izabella, Gardian

Dan Andrei/Robert Tudor - Narator, Interogator, Deţinut, Înger, Doctor

Diana Bagdasar - Narator, Mireasă, Înger, Elvira Pintilie, Fata-Pod

Daniela Butusina - Mama, Narator

Radu Bunescu - Gardian, Vânator De Fluturi, Vecin, Traian Şoimu, Povestitor, Doctor, Ursuleţul Dansator

Iulia Dumitru - Narator, Gardian, Profesoară, Papuşă Mecanică

Oana Marcu - Narator, Pia Scwartzmann

Andrei Nedelea - Interogator, Deţinut. Narator, Ştefan Pătru, Pepe Clovnul

Alexandru Nuţa - Interogator, Narator, Elevul Dan, Deţinut, Ferrieia Cu Barbă, Miklosz Gabor

Tatiana Serghi - Gardian, Narator, Corina Oprea, Deţinută, Circar

,,Spectacolul este inspirat de cazul real al Experimentului Piteşti, care a avut loc între 1949-1952 şi în care s-a încercat crearea unei instituţii de reformare a naturii umane.

M-a interesat impulsul utopic care vede ca posibilitate reală spălarea pe creier şi construirea unui om nou care la rândul lui să spele pe creier alţi oameni. Piesa urmăreşte povestea unui tanar selectat într-un experiment de acest tip.

Mă interesează felul în care bunele intenţii pot aduce rezultate dezastruoase. O trăsătură caracteristică oricărei utopii este visul unei armonii desăvârşite. Pentru imaginaţia utopică, conflictele inerente naturii umane pot fi lăsate în urmă.

Conflictele dintre autoritate şi individ, dintre destinul colectiv şi destinul individual, dintre individ şi om ca reflectţe a politicului, dintre ceea ce devenim ca să satisfacem politicul şi pe noi înşine cu talentul nostru individual, antagonismul dintre diferitele idealuri ale vieţii fericite, alegerile pe care trebuie să le facem între diferite tipuri de rău, toate aceste conflicte, care sunt permanente în orice societate, devin nesemnificative pentru gândirea utopică.

O existenţă lipsită de conflicte este imposibilă şi peste tot unde a fost încercat, rezultatul a devenit intolerabil.” (Radu Dragomirescu)

Cronici: 

„Experimentul P înseamnă o nouă ocazie pentru comentator de a sublinia rolul imens al teatrului în conservarea, uneori chiar în reactivarea memoriei. Uneori leneșă, alteori delăsătoare, câteodată incapabilă să își amintească, pentru simplul motiv că, din păcate, multora dintre cei de astăzi, istoria, malformațiile și ororile acesteia le sunt complet necunoscute. Alexander Hausvater a avut ideea conceperii unui scenariu dramatic care să vorbească despre un moment nu dramatic, ci de-a dreptul tragic din istoria contemporană a României, din primii ani ai comunizării forțate, din anii dictaturii proletariatului, ai arestărilor masive, ai crimelor împotriva umanității, E vorba despre ceea ce este cunoscut sub numele de experimentul Pitești, o amplă și cumplită operațiune pretins de reeducare a așa-ziselor elemente declasate, a dușmanilor proletariatului, a uneltitorilor la adresa noii orânduiri de stat. Unicitatea experimentului Pitești a constat în faptul că operațiunilor teroriste la adresa personalității umane vizând subminarea memoriei, a conștiinței, depersonalizarea, transformarea ființei în om nou le-a asociat transformarea celor odată considerați reeducați în torționari. În suboameni care și-au uitat originea, familia, prietenii, convingerile, care și-au pus în cui umanitatea, au devenit fiare, animale, apostoli înnegurați ai unei utopii istorico-sociale care visa le eternizare.”

Mircea Morariu, yorick.ro

„Spectacolul "Experimentul P.", după textul lui Radu Dragomirescu şi în regia lui Alexander Hausvater, este inspirat de cazul real al Experimentului Piteşti, care a avut loc între 1949-1952 şi în care s-a încercat crearea unei instituţii de reformare a naturii umane. "M-a interesat impulsul utopic care vede ca posibilitate reală spălarea pe creier şi construirea unui om nou care la rândul lui să spele pe creier alţi oameni. Piesa urmăreşte povestea unui tânăr selectat într-un experiment de acest tip. Mă interesează felul în care bunele intenţii pot aduce rezultate dezastruoase. 

Conflictele dintre autoritate şi individ, dintre destinul colectiv şi destinul individual, dintre individ şi om ca reflecţie a politicului, dintre ceea ce devenim ca să satisfacem politicul şi noi înşine cu talentul nostru individual, antagonismul dintre diferitele idealuri ale vieţii fericite, alegerile pe care trebuie să le facem între diferite tipuri de rău, toate aceste conflicte, care sînt permanente în orice societate, devin nesemnificative pentru gîndirea utopică.  O existenţă lipsită de conflicte este imposibilă şi peste tot unde a fost încercat, rezultatul a devenit intolerabil”, a spus Radu Dragomirescu, autorul textului.”

Otilia Andrei, Adevarul.ro