Acei bărbați care, înainte de ’89, au lucrat în cadrul poliției secrete române, Securitate, având atribuția de a tortura oameni, de a distruge familii și de a închide oameni nevinovați, foarte rar prezintă orice fel de regret pentru faptele săvârșite. S-au considerat, de regulă, niște patrioți desăvârșiți care acționaseră în interesul țării. Mulți dintre aceștia își continuă, în prezent, activitatea în cadrul SRI, Serviciul Român de Informații, iar alții, ajunși la pensie, s-au retras în anonimat. Personajul principal al piesei „Nu regret nimic”, Dominik, se înscrie în cea din urmă categorie. Este pensionar și, asemenea colegilor săi, nu simte nici el nici urmă de regret pentru faptele săvârșite în trecut. Piesa, însă, ridică o problemă crucială: ce se întâmplă în momentul în care o astfel de persoană, un fost ofițer de Securitate, își dă seama că a distrus viața singurei persoane pe care a iubit-o cu adevărat în viață?