"În anii '80, Mad Max a fost filmul final pentru Mates - adică genul cel mai bine pe care l-au bucurat alături de colegii tăi peste câteva conserve de bere și orice alte narcotice la alegere. Era tare și rapid; a avut violență în benzi desenate și cea mai subțire dintre comploturi, ceea ce a însemnat că, chiar dacă doriți să faceți mai mult decât să apreciați doar exploziile abundente, nu trebuie să acordați decât 20% din atenția voastră. Cine ar fi putut ști atunci, din multe puncte de vedere, Mad Max s-ar dovedi a fi un precursor al tuturor acestor blockbusters strălucitori, dar goi, care ne hrănește în fiecare vară?

Are loc „la câțiva ani de acum încolo” într-o societate aflată în ritmul lent și dureros de deconstrucție. Regizor și co-scriitor (cu James McCausland) George Miller nu dedică practic niciun timp completării detaliilor acestei societăți în declinul terminalului, ceea ce este o rușine, deoarece filmul nu are rău niciun fel de context. În afară de șoferul ocazional de camioane și pietoni, țara pare a fi populată în întregime de polițiști și călăreți care traversează autostrăzile goale în deșert în căutare de probleme. Max din titlu este Max Rockatansky (Mel Gibson - Braveheart), un ofițer de poliție care duce o viață casnică normală alături de drăguța sa soție (Joanne Samuels) și copilul mic, după cum vor permite circumstanțele. Desigur, B-Movie Lore insistă asupra faptului că o astfel de stare de lucruri nu poate fi lăsată să persiste, și nu a trecut mult timp până când duelurile de autostradă Max și colegul său de rotație liberă Goose (Steve Bisley) salariu cu o gașcă vicioasă de bicicliști condusă de ToeCutter (Hugh Keays-Byrne) începe să aibă un impact major asupra vieții personale a lui Max ..."