TEATRUL APOLLO 111

Dramaturgia: Ionuţ Sociu + fragmente din Medeea de Euripide

Regia: Andrei Majeri

Asistenţă regie: Teodora Petre, Victor Tunsu

Scenografia: Irina Chirilă

Coregrafia: Attila Bordas

Light design: Marius Niţu

Distribuţia:

Eduard Trifa

Alexandru Ion

Alex Mirea

Vlad Ionuţ Popescu

Alex Chindris

Florin Aioanei

Mitul Medeei este un mit al cărui personaj principal cu greu îşi mai poate regăsi adevăratele sensuri, într-o lume a bărbaţilor, a autorităţii şi puterii. Medeea a rămas de-a lungul secolelor esenţialmente o nomadă, aflată la conjunctura unor mari culturi, sacrificată fiind de jocurile bărbaţilor.

Tăcerile exilaţilor sunt cele mai mari poveşti. Povestea Medeei este în esenţa sa o tragedie intimă a unei iubiri nerecunoscătoare. Acum, Argonauţii, cei care au început acest arhi- cunoscut mit îi sunt datori Medeei cu o reabilitare. Prin spectacolul nostru, încercăm să reabilităm un personaj iconic feminin, operând în interiorul unui grup compact, de bărbaţi, schiţând schimbări şi realizări treptate, pe parcursul producţiei/ reprezentaţiilor.

Cronici:

„Cum ştim, Medeea e alungată şi, disperată, provoacă cel mai sângeros caz de pruncucidere din istoria umanităţii. De ce se opreşte autorul la cazul Medeei înţelegem treptat din confesiunile tinerilor, care, apăsaţi de trecutul milenar, au de împărtăşit şi ei felurite cazuri de abuzare masculină. Unul despre principialitatea excesivă a tatălui, altul despre limitele impuse sau autolimitări, despre abuzuri sexuale etc. Treptat, simpaticii noştri bonviveuri cad pe gânduri şi-şi pun întrebări cu privire la discriminarea de gen, vulnerabilitatea femeilor sau aroganţa bărbaţilor. Între afirmaţii precum „Decât să nasc odată mai bine m-aş duce de trei ori să lupt cu scutu-n mână“ sau „Nu vi se pare că noi bărbaţii nu ne mai asumăm nimic?“, spectacolul nu tranşează categoric, aducând în câteva rânduri în prim plan argumentele Medeei sau ale lui Iason, aşa cum le-a expus Euripide. Deşi ar părea la un moment dat că-i dă dreptate Medeei, spectacolul regizat cu fineţe intelectuală şi viziune de Andrei Măjeri de fapt pune argumentele pe masă şi ne lasă să judecăm. E Medeea o luptătoare pentru drepturile femeii? E Iason cel în drept să decidă asupra vieţii acesteia? Fiecare are dreptatea lui poate, nu avem aici timp să detaliem, şi aş zice că după o simplă vizionare, unui spectator fără cunoştinţe mitologice minime nu-i va fi la-ndemână să priceapă ce mai e de discutat în cazul acestei mame care îşi sugrumă copiii din răzbunare faţă de soţ.”

Doina Papp, adevarul.ro 

„Eroină a celei mai crude tragedii antice, Medeea își va omorî cei doi copii pentru a se răzbuna pe bărbatul care s-a însurat cu altă femeie. Însă în spectacolul lui Andrei Măjeri, monstruoasa legendă devine un pretext pentru povestea a șase marinari care se întâlnesc într-un bar să sărbătorească o călătorie mitologică pe care au făcut-o împreună. „Medea`s Boys” e, de fapt, o pledoarie pentru masculinitate. Dacă piesa lui Euripide poate fi citită într-o cheie feministă – crima protagonistei justificându-se intrinsec prin toată suferința pe care ea o trăiește –, spectacolul de la Apollo111 răstoarnă perspectiva. Această Medea (care și-a pierdut până și un e) devine o prezență sufocantă în gândurile celor șase băieți cu nume grecești. Și iată cum încep să se împletească cele două planuri narative – pe alocuri imprecis acest parcurs, dar destul de ușor de urmărit până la sfârșit.”

Elena Coman, yorick.ro

„Traume, nesiguranţe, fragilităţi emoţionale la iveală, mai timid, mai de-a dreptul, şi zguduie aparenţa de masculinitate ireproşabilă pe care bărbaţii şi-o servesc unul altuia. În taverna lui Euphemus - unde nostalgia după aventurile argonautice se traduce în forma barului (de corabie) şi decorarea fundalului ca o timonă -, ameţiţi de Ecstasy, alcool şi propria măreţie, bărbaţii încep să lase garda jos şi să-şi descopere latura feminină (unul execută chiar un spectaculos dans la bară). Discutarea cazului Medeea zdruncină puţin mentalităţile, cât să le repoziţioneze dincolo de misoginismul iniţial. Aici intervin pasaje de teatru în ramă, cu personajele - argonauţi preluându-le pe cele din tragedia lui Euripide, în care partea leului îi revine lui Trifos (Eduard Trifa), ce realizează o Medeea feminină în esenţă, masculină (dură) în acţiune şi androgină ca frumuseţe.”

Oana Stoica- Scena9.ro