Migraaaanți sau Prea suntem mulți pe nenorocita asta de barcă

Autor: Matei Vișniec

Regia și scenografia: Alexandru Grecu

Pictor costume: Ecaterina Mihalache

Coloana sonoră: Nicolae Babin

Video: Sergiu Holban

Distribuția:

Traficantul - Viorel Cornescu

Elihu - Alexandru Crîlov

Ali - Arcadie Răcilă

Fehed - Roman Malai

Preşedintele unui stat european - Vasile Cașu

Consilierul - Irina Rusu 

Omul care surîde continuu  - Igor Mitreanu

Cântăreaţa - Lilia Cazacu

Dansatoarea cu voal - Ludmila Gheorghiţa

Patroana - Elena Oleinic

Prostituata 1 - Nina Toderico

Prostituata 2 - Elena Negrescu

Prostituata 3 - Olga Anghelici

Tipul cu geanta diplomat - Ion Grosu                      

Pescarul - Sergiu Voloc

Tânărul - Vadim Zatic

Traficant de copii 1 - Valentin Delinschi           

Traficant de copii 2 - Eugeniu Matcovschi                         

Chakira - Olga Anghelici

Travestitul - Artiom Oleacu

Ayub - Iancu Mitreanu

Spectacolul prezintă o cartografiere a situaţiei dramatice în care s-au pomenit populaţiile dizlocate de războiul din Siria, dar și odiseea migranţilor economici care caută o viaţă mai bună în Europa. Regizorul Sandu Grecu nu e la prima montare a unei piese semnate Matei Vișniec, spectacolul său „Angajare de clovn” fiind apreciat de reputatul dramaturg drept una dintre cele mai bune montări ale piesei sale. 

Noua lucrare scenică vorbește, după cum ne mărturisește însuși Matei Vișniec, despre ceea ce ni se întâmplă, despre această „invazie” a Europei. Într-o lume globalizată, noi toți suntem migranți, și nu imigranți. Or, un migrant este la el acasă pretutindeni, pe toată planeta. Într-o lume globalizată toți migrăm, toți suntem migranți, ne deplasăm, avem dreptul să mergem unde vrem și când vrem… În consecință migrantul nu mai cade sub incidența obligației de a respecta ceva, pentru că el se consideră cetățean al lumii.

În definitiv, cine sunt ei, migranții? Ce forță îi pune în mișcare, cu ce resurse manipulatoare, umane și de propagandă operează aceasta? Ce tip de anticorpi își creează Europa în trupul ostenit și anchilozat sub povara propriilor legi și a propriei democrații admirate secole întregi? Acestea sunt doar o parte din întrebările la care spectacolul reușește, într-adevăr, să răspundă. 

Sala întreagă, cu spectatorii implicați prin roluri spontan asumate, contopește realitatea și ficțiunea. Mai bine spus, topește realitatea în ficțiune, într-un vivace antrenament al ochiului, al auzului, pregătite astfel să primească imaginile fluxului migrator și desfășurarea unor evenimente greu de înțeles altfel de către publicul contemporan. (Ion DIVIZA, scriitor, cronicar de teatru)