Piesa într-un act „Nunta” este o lucrare clasică în sensul deplin al cuvântului, o adevărată capodoperă dramaturgică cehoviană. Genul spectacolului omonim montat pe scena de la ”Satiricus” este unul aparte, nici muzical, dar nici spectacol de dramă – o combinație armonioasă a artei actoricești, muzicii, coregrafiei și gesticii. 

Acțiunea spectacolului se desfășoară în timpul unei nunți, aici regăsindu-se toate personajele acesteia – o mireasa fericită, un mire cu caracter, niște părinți îngrijorați și tot felul de oaspeți, printre care și un coșcogea general (de fapt, un modest căpitan de rangul doi, mai mic în grad decât un colonel). 

Drama îi are în centru pe Dașenka și pe Epaminond Maximovici Aplombov, mirii unei nunți care se transformă treptat într-un spațiu de conflicte, mai mult sau mai puțin declarate, între ceilalți participanți la „fericitul” eveniment. Părinții miresei, Nastasia Timofeevna și Evdokim Zaharovici Jigalov, se pârăsc reciproc în fața propriei fiice, iar mirele devine furios atunci când pretențiile lui și promisiunile socrilor rămân neonorate. 

Spectacolul culminează cu replica „generalului” Revunov-Karaulov: „Ce porcărie! Ce josnicie! Unde-i ușa? Pe unde se poate ieși afară?” și, nu mai puțin semnificativa replică a „nuntașei”  Zmeiukina: „Nu-mi ajunge aer! Vreau atmosferă!”  Această sufocare fizică exprimă întru totul sufocarea morală care persistă în societatea marcată de suficiență  și filistinism agresiv.