O zi de noiembrie - recital Maxim Belciug
De la: Teatrul UNTEATRU
Răgazul, visarea, uitarea. Sau un recital de chitară. Cu oameni veniți înadins, într-o zi de noiembrie, pe seară
Galerie media
Inca 1 persoane se uita acum
Vouchere disponibile
myStage Gold
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
140 lei
Adauga in cos
myStage Silver
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
80 lei
Adauga in cos
Pretul afisat este compus din valoarea fiscala a biletului, comisionul aplicat acestuia si valoarea TVA. Puteti vedea toate detaliile in pagina 'checkout', 'termenii si conditiile' site-ului sau in cosul dumneavoastra, dupa adaugarea biletelor.
Date disponibile
Urmaresti
Urmareste
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
Urmatoarea data
{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent
{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent
Bilete de la {{rep.pret.min}} lei Cumpara ultimele bilete{{rep.nicewd}}, {{rep.nicedate}} Bilete epuizate
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
Sectoare
{{rep.bileteCumparate}} bilete rezervate recent
{{rep.bileteCumparate}} bilet rezervat recent
{{sect.pret | currency:"":2}} lei Bilete epuizate
{{sect.desc}}
Selecteaza numarul de bilete dorite
Total {{sect.pret*sect.selected | currency:"":2}} lei
{{sect.locuri}} bilete ramase
-
+
Adauga in cos
Puteti adauga un numar maxim de bilete
Se cauta date disponibile...
Detalii
Spectacolele unteatru sunt găzduite de Teatrul de Animație Țăndărică. Adresa este: Strada General Eremia Grigorescu 24
Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (îmi place să cred că Freiherr se citește fraier) spunea că lumea asta este cea mai bună lume dintre lumile posibile. Maxim Chitaristu' von Belciug vă spune că este una dintre cele mai rele dintre lumile posibile, dar nu cea mai rea (acolo, în cea mai rea, uciderea entităților între ele ar fi instantanee, s-ar mânca unele pe altele la primul contact și când nu le-ar fi foame). Aici, între o foame și alta, e timp să se întâmple și tot soiul de lucruri ciudate. Cum ar fi poezia.
Răgazul, visarea, uitarea. Sau un recital de chitară. Cu oameni veniți înadins, într-o zi de noiembrie, pe seară, s-asculte baroc, și tango, poate-un Ceaikovski, o sonată, capricii, un fandango cu gust de colb în zbor de fuste, o fugă, vreun rondo ori chiar invențiuni scornite pe loc, la întrecere cu arta uitării. Muzică ce se încăpățânează să sune altfel decat cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta, cum spunea, undeva, însuși chitaristul. Căci, așa cum stă scris într-un poem de Borges, în adâncul unei chitare iuți vezi câmpul unde încape Dumnezeu fără să se aplece. Știați că ciudat vine de la minunat?
Întâlnirea cu Maxim Belciug într-un recital de chitară solo este pur și simplu o desfătare. Dacă, în formulele de duo cu care ne-a obișnuit, chitaristul caută cu eleganță să-și pună în valoare partenerul, când rămâne singur cu chitara lasă în urmă constrângeri și mode și își permite să viseze din vârful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea specială a chitarei, atât de diferită de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori îmblânzirea totală a tehnicii care pe mulți instrumentiști îi ține captivi, însă la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plânge și iubește și dansează pe una și o mie de voci, ca o orchestră ireală care atacă pasional, fără să-i pese de drumul înapoi. Lipsite de luciul exterior al punerii în scena, recitalurile sale oferă în schimb un flagrant prilej de mirare. Și încântare.