Otrava

Otrava de Lot Vekemans

Light design: Dragoș Mărgineanu

Afis: Daniel Voinea




Un loc în care, inaintea Marii Treceri către dincolo, oamenii se întâlnesc spre aducerea aminte a zilelor în care au fost.

Aici, doi oameni, un bărbat și o femeie, EL și EA, se regăsesc după mult timp. Timpul devine relativ.

Nouă, unsprezece sau zece ani?

Contează când vorbim despre pierderea cuiva iubit? Contează când incercăm să recompunem bucățile care, odinioară, făceau un întreg?  Contează dacă nu mai suntem, împreună, tot?

Otrava traumei, otrava pe care o inghițim fără să știm, zi de zi, otrava care devine drog, fără să ne dăm seama.




Doi oameni, un EL și o EA, se află, împreună, în locul în care a inceput suferința lor și încearcă să o vindece, împreună.

"EL: Când simți doar durere atunci când te gândești la cineva...Când te gândești la cineva pe care l-ai...iubit...incredibil de mult

Și când nimic nou nu vine să înlocuiască această durere...Nu faci ceva atunci foarte...greșit?

EA: Eu simt numai durere. E dreptul meu!"