
Regele moare
Momentan nu sunt bilete disponibile
Cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire teatrală a omului Eugène Ionesco despre Marea Întâlnire Finală, într-o distribuție de excepție.
Despre eveniment
Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare. Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din Jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Întreaga zbatere interioară a lui Bérenger‒ revolta, frica, spaima, groaza, tristețea, bucuria, dorința de a trăi, amintirile, nostalgia, resemnarea ‒ nu este altceva decât un ceremonial al trecerii prin care el, omul,învață acceptarea, învață a muri. Dar Bérenger nu e singur. O are alături pe soția sa. Regina Marguerite și Regina Marie ‒ două aspecte ale uneia și aceleiași femei. Marguerite ‒ inițiatoarea, cea care permite accesul altor lumi „lumea dinaintea nașterii și cea de după”‒ ea îl naște, ea îl ajută să pășească în lumea de dincolo; Marie ‒ grația, tandrețea, fragilitatea ‒ neputincioasă în fața Morții.Regele moare e un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal.
”Suntem fericiți. Au fost niște luni de lucru de care ne-am bucurat până la ultima sorbire. Regele domnului Ionesco a îngăduit una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru noi. Cu oameni de care ne-am îndrăgostit, cu oameni de care eram îndrăgostiți și pe care o să-i păstrăm așa cum ni s-au dat, cu zâmbete, cu frici, bucuroși, emoționați, netrucați. Regina care ne conduce, altă regină tremurândă, doctorul copleșit, guardul neputincios, menajera fragilă și un rege care moare. Învățăm de la ei cum se moare. E o poveste cu regi si regine, cu nori și copaci care cresc din podele, mari inventatori, frici, familie, dar mai ales cu și despre dragoste.” Andrei și Andreea Grosu
De: Eugène Ionesco
Traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi
Scenografia: Vladimir Turturică
Light Design: Chris Jaeger
Producător: Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București
Spectacol cu traducere în limba engleză
Distribuție și echipă
Galerie

3 recenzii
iulia n
Ababei Mara
Este o piesa filozofica, care ne invata cum se moare. Mi-a placut jocul Dl Victor Rebengiuc cu o energie impresionanta in contrast cu varsta dumnealui. Doamna Mariana Mihut duce greul piesei, cred ca are peste 50% din totalul replicilor, si se simte prin dozarea efortului de la inceput, replici spuse cam fara emotie, ca sa compenseze in crescendo-ul final, cand ne-a ridicat in picioare pentru aplauze. Din pacate ceilalti actori nu au fost memorabili sprijinindu-se un pic prea mult pe seniori.Merita revizionata piesa macar pentru a mai intelege cate ceva din lectia lui Ionescu.
Andrei Emilian Anghel
Vouchere cadou
Voucher-ul este cadoul ideal, indiferent de ocazie. Fă-le o surpriză celor dragi cu un voucher-cadou valabil pentru achiziția de bilete la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cumpără voucherDacă urmărești un eveniment, vei primi pe e-mail informații despre noi reprezentații
