Event

Regele moare

Momentan nu sunt bilete disponibile

Cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire teatrală a omului Eugène Ionesco despre Marea Întâlnire Finală, într-o distribuție de excepție.

Despre eveniment

Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare. Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din Jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Întreaga zbatere interioară a lui Bérenger‒ revolta, frica, spaima, groaza, tristețea, bucuria, dorința de a trăi, amintirile, nostalgia, resemnarea ‒ nu este altceva decât un ceremonial al trecerii prin care el, omul,învață acceptarea, învață a muri. Dar Bérenger nu e singur. O are alături pe soția sa. Regina Marguerite și Regina Marie ‒ două aspecte ale uneia și aceleiași femei. Marguerite ‒ inițiatoarea, cea care permite accesul altor lumi „lumea dinaintea nașterii și cea de după”‒ ea îl naște, ea îl ajută să pășească în lumea de dincolo; Marie ‒ grația, tandrețea, fragilitatea ‒ neputincioasă în fața Morții.Regele moare e un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal. 

”Suntem fericiți. Au fost niște luni de lucru de care ne-am bucurat până la ultima sorbire. Regele domnului Ionesco a îngăduit una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru noi. Cu oameni de care ne-am îndrăgostit, cu oameni de care eram îndrăgostiți și pe care o să-i păstrăm așa cum ni s-au dat, cu zâmbete, cu frici, bucuroși, emoționați, netrucați. Regina care ne conduce, altă regină tremurândă, doctorul copleșit, guardul neputincios, menajera fragilă și un rege care moare. Învățăm de la ei cum se moare. E o poveste cu regi si regine, cu nori și copaci care cresc din podele, mari inventatori, frici, familie, dar mai ales cu și despre dragoste.” Andrei și Andreea Grosu


De: Eugène Ionesco

Traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi

Scenografia: Vladimir Turturică

Light Design: Chris Jaeger

Producător: Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București 


Spectacol cu traducere în limba engleză 


I told myself that you can learn how to die, that you can teach others how to die. This seems to me the essential thing we can do, because we are mortals not accepting the fact of dying ‒ motivates playwright Eugène Ionesco the genesis of the play Exit the King. The text is the warmest, most touching and honest confession of the man Eugène Ionesco about the great final encounter. The endless unrests, the permanent agony from his Journals find their dramatic outlet in one of the most profound „poems” about death and its acceptance. An allegoric metaphor of passage, a mirroring confession of one’s own conscience. The whole inner flounder of Bérenger ‒ the revolt, fear, fright, terror, sadness, joy, desire to live, memories, nostalgia, resignation ‒ is nothing but a rite of passage through which he, the man, learns acceptance, learns to die. But Bérenger is not alone. He has his spouse at his side. Queen Marguerite and Queen Marie ‒ two facets of one and the same woman. Marguerite ‒ the initiator, the one facilitating the access to other worlds „the world before birth and the one after” ‒ she is giving birth, she helps him step into the afterworld; Marie ‒ grace, tenderness, frailty ‒ powerless in the face of Death.Exit the King is a show of an overwhelming emotion, where each of us plays the lead role. 

“We are happy. There have been some months of work which we have enjoyed until the last sip. Mr. Ionesco’s King has enabled one of the most beautiful encounters for us. With people we fell in love with, with people we were already in love with and which we shall cherish the way they offered themselves to us, with smiles, fears, joyful, emotional, authentic. The queen leading us, another one trembling, the overwhelmed physician, the powerless guard, the frail maid and a dying king. We learn from them the art of dying. It is a story with kings and queens, with clouds and trees growing out of floors, great inventors, fears, family, but especially with and about love”. Andrei and Andreea Grosu


by Eugène Ionesco
Set Design: Vladimir Turturică 
Light Design: Chris Jaeger

“I.L. Caragiale” National Theatre, Bucharest

Distribuție și echipă

3 recenzii

iulia n

05.10.2018

Ababei Mara

10.06.2019

Este o piesa filozofica, care ne invata cum se moare. Mi-a placut jocul Dl Victor Rebengiuc cu o energie impresionanta in contrast cu varsta dumnealui. Doamna Mariana Mihut duce greul piesei, cred ca are peste 50% din totalul replicilor, si se simte prin dozarea efortului de la inceput, replici spuse cam fara emotie, ca sa compenseze in crescendo-ul final, cand ne-a ridicat in picioare pentru aplauze. Din pacate ceilalti actori nu au fost memorabili sprijinindu-se un pic prea mult pe seniori.Merita revizionata piesa macar pentru a mai intelege cate ceva din lectia lui Ionescu.

Andrei Emilian Anghel

14.10.2018

Vouchere cadou

Voucher-ul este cadoul ideal, indiferent de ocazie. Fă-le o surpriză celor dragi cu un voucher-cadou valabil pentru achiziția de bilete la orice eveniment de pe mySTAGE!

Cumpără voucher

Dacă urmărești un eveniment, vei primi pe e-mail informații despre noi reprezentații