"Prima dată când am văzut asta, chiar nu mi-a plăcut. M-am gândit că nu a fost un musical, nu așa cum sunt de obicei musicalurile. De obicei, melodia intră într-un muzical propulsează complotul înainte. Aici, complotul trebuie să se oprească de fiecare dată când există o melodie. Înainte nu înțelegeam că asta trebuia să fie ca vaudeville. O melodie, o emisiune, ceva comedie și veți primi și o masă din ea (notă: acest film nu vă va cumpăra cină, scuze). Totul este stilistic, menit să se potrivească cu perioada în care se petrece povestea: 20 de securi. S-ar putea să întrerupă acțiunea pentru a reda o melodie sau să facă niște comedii. Era un tip de teatru pe care nu-l mai vezi, plecat la fel ca filmul tăcut.

Acesta este un film care arată prin ce a trecut Hollywoodul în timp ce făceau trecerea de la filme silențioase la talkies. Prezintă magia realizării de filme silențioase și modul în care introducerea sunetului înregistrat a schimbat totul."