Steaua fără nume

Într-un orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența predictibilă a locuitorilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”. O străină fără bilet și fără acte, fugită din cazino de lângă bărbatul ei, este coborâtă din tren în această margine de lume. Încercând să o salveze de excesul de zel al șefului de gară, profesorul de matematici și astronomie al liceului din micul orășel, Miroiu, o invită stângaci să-i fie gazdă peste noapte, pentru a rezolva a doua zi problema plecării ei. Ajunsă în modesta garsioneră, străina va descoperi lumea amețitor de vastă a gândurilor acestui caraghios profesor. O lume a stelelor pe care Miroiu le știe pe cer, deși nu se văd. Banalul profesoraș cu haine ponosite devine titanic atunci când deschide geamul casei sale dărăpănate și privește stelele. În brațele acestui om neobișnuit, Mona va cunoaște dragostea cea mare. Dimineața vine cu un alt ritm. Cei doi proaspăt îndrăgostiți sunt repede dezmeticiți de realitatea dură. Bărbatul Monei își revendică iubita și, ceea ce e mult mai crud, argumentele sale sunt necruțătoare. Ordinea lucrurilor e implacabilă. Visul ciudat al profesorului, cu străine care se rostogolesc întâmplator în viața lui, se îndrăgostesc și rămân, este incompatibil cu legile universului, pe care Miroiu le cunoaște bine. Mona nu poate rămâne. Pentru că „nicio stea nu se oprește niciodată din drumul ei”.
NERECOMANDAT PERSOANELOR SUB 14 ANI