The War

Suntem în 1913. Un grup de tineri sărbătoresc Crăciunul la Paris. Au interese comune- dragostea pentru artă și o profundă aversiune față de morala majorității. Sunt un cerc multinațional de poeți și artiști care încearcă să impună noi curente în pictură și în literatură. Printre ei se află un pictor britanic, George, și soția sa, Betsy, poeții ruși Vladimir și Nikolai și soția lui Vladimir, Anna. Cu toții aspiră să creeze o nouă formă artistică și cu toții susțin ideea că frumusețea ar putea salva lumea. Una dintre temele cele mai fierbinți ale discuției lor este războiul. Părerile diferă: unii cred că războiul de orice fel este cea mai mare catastrofă, alții îl văd ca pe o vâlvătaie care ar elibera lumea de idei și norme învechite și ar face loc celor noi. Nikolai demonstrează că războiul este inerent civilizației, folosindu-se de un exemplu literar: Iliada, în mod incontestabil una dintre cele mai mari opere poetice ale tuturor timpurilor, toată numai poetică a războiului. Nimeni nu crede că războiul va deveni o realitate. După nici un an, însă, persoanjele se regăsesc în centrul conflictului- chiar și Anna, devenită infirmieră. La finalul primului război mondial, câteva dintre personaje se întâlnesc în spital, cu toții drastic marcați. Încearcă să înțeleagă ce li s-a întâmplat și cum vor putea face față viitorului, încărcați fiind cu asemenea oribile experiențe. Vladimir primește vestea că George a murit iar acestă pierdere îi tulbură mintea profund. Nici încheierea războiului nu-l liniștește. Vladimir e convins că George s-a sinucis și crede că moartea prietenului lui a fost un sacrificiu; nu se poate întoarce la viața pe timp de pace și nu găsește rațiunea de a continua să trăiască. Anna îl duce la un doctor celebru pentru priceperea sa în vindecarea nevrozelor. Doctorul propune o terapie neobișnuită: aceea de a-i invita pe părinții, pe soția și pe prietenii lui George să se elibereze de suferință printr-un joc bazat pe materialul epic al războiului troian. Eroii își amintesc experiențele din război, de la primele impresii de pe front ale lui George și de la scene de spital, până la episodul dramatic al atacului nemților cu clor lichid și la sfâșietorul rămas bun de la George cel dus. Fiecare episod este un ecou al Iliadei, în care, cu 2500 de ani în urmă, Homer explora impactul devastator al războiului asupra indivizilor și al națiilor. Personajul principal este însuși războiul, prezentat în dezvoltarea sa dramatică de-a lungul spectacolului: de la idee abstractă la realitate, moarte, durere și teroare. Există vreo prin care artistul să se opună războiului și să rămână credincios principiilor sale etice și idealurilor sale?