Variaţiuni pe modelul lui Kraepelin

Trei personaje. Un bărbat a cărui memorie este afectată de o maladie degenerativă este îngrijit de fiul său. Lângă ei se află medicul, omonimul psihiatrului german Emil Kraepelin (confratele lui Alois Alzheimer în teoretizarea maladiei cu acelaşi nume), care observă comportamentul bolnavului şi testează practici terapeutice ce i-ar putea readuce coerenţă în firul amintirilor. Dacă textul se prezintă sub forma unei scriituri fragmentare, spectacolul, în mod mimetic, reface unul din traseele posibile ale dezordinii evenimenţiale datorate amneziei şi parcurge istoria personală a personajului central marcată de război şi de interogaţii ale conştiinţei.

Un spectacol marca Alexandru Dabija care atinge cu tristeţe şi umor o temă sensibilă.

"Am scris un text despre posibilitatea 'reconstruirii istoriei'. Este istoria personală a unui om pe cale să-şi piardă parcursul logic al vieţii şi deci propria identitate. Este istoria colectivă a unei Europe care, prinsă între trecutul marcat de războaie şi actualitatea schimbărilor politice, este încă în căutarea propriei definiţii. De fapt, identitatea unei naţiuni, la fel cu cea a unui individ, se structurează pe capacitatea de a-şi aminti, de a da coerenţă unui fir evenimenţial. Iar istoria şi cronologia întâmplărilor rămân centrul de interes al unui text care se scindează în aceeaşi măsură în care regresează memoria celui afectat." (Davide Carnevali)

"Bătrâneţea este o temă care mă bântuie de mic. In tinereţe eram fascinat de bătrâneţea extremă ca de un spectacol, nu ştiam de procesele degenerative, de Alzheimer. Acum sunt interesat de ce mi se întâmplă mie, de cum e cu omul când îmbătrâneşte. Am stat în ultimii ani în preajma şi printre tineri. Tinereţea nu este un merit, aşa cum bătrâneţea nu este o boală. E plin de tineri paralizaţi de neputinţă şi e plin de bătrâni proşti ca noaptea." (Alexandru Dabija)