Vertij
Momentan nu sunt bilete disponibile
"Vertij" e un spectacol-confesiune despre sondarea abisului uman, despre spațiul și timpul mereu în schimbare, despre raportul omului cu lumea înconjurătoare.
Despre eveniment
Ce ai face dacă ți-ai pierde mama? Nu, nu prin moarte, ci prin boala uitării, teribila boală Alzheimer. Dacă ai încerca s-o îmbrățișezi, iar ea s-ar uita la tine ca la un străin, fără să înțeleagă cine ești și ce înseamnă gestul tău? Cum ai trăi știind că din memoria ei se șterg nu numai gesturile simple, ale mâncatului, vorbitului, mersului, ci și amintirile despre ea și despre tine? Te poți oare obișnui cu o astfel de pierdere?
Vertij, spectacolul lui Mihai Măniuțiu, sondează, prin vis, coregrafie și cuvinte, o asemenea traumă, văzută prin ochii celui lucid. Un spectacol la marginea dintre confesiune și nevoia de vindecare.
What would you do if you’d lose your mother? Not to death, but to the terrible illness of forgetting, the terrible Alzheimer disease. If you’d try to hug her and she’d look at you as if you were a stranger, not understanding who you were and what the significance of your gesture was? How would you live knowing that her brain erases not only the simple gestures of eating, speaking, walking, but also her memories of herself and of you? Could you get used to this kind of loss?
„Acest spectacol e despre mama mea, da ‒ despre mama mea care suferă de Alzheimer, despre mama pe care nu am pierdut-o ‒ despre mama mea care, însă, m-a pierdut, cu toate că e încă alături de mine. Cum poți să exprimi o atare sfâșiere? Spectacolul e bazat pe textele scrise de-a lungul bolii ei, texte care încercau să exorcizeze panica și durerea de care am fost cuprins. Cum e posibil ca o iubire grație căreia ești, în mare, foarte mare măsură, cel care ești, să devină fantomatică și, cel puțin aparent, vecină cu neantul? Nu știu. Mă bucur că am ascultat de primul impuls, de cea dintâi intuiție privind distribuția acestui spectacol-exorcism; drept urmare, cele două corpuri care își asumă să reprezinte destinul dificil al trupului scindat/dedublat al Mamei mele sunt corpurile a două coregrafe și dansatoare de excepție: Vava Ștefănescu și Andrea Gavriliu. Corpuri vitale, supravitale care, în mod paradoxal, par a ști multe lucruri enigmatice și tulburătoare despre devitalizare, pierderea identității corporale și a conștiinței de sine. Le mulțumesc că s-au arătat gata să plonjeze în acest limb al Vertijului.
Lor li se adaugă trei tinere actrițe ale Teatrului „Aureliu Manea” ‒ Flavia Giurgiu, Alexandra Dușa, Bianca Pintea ‒ care m-au cucerit prin maturitatea de care au dat dovadă. Munca la acest spectacol îmi întărește convingerea că, în alcătuirea unei echipe unitare și puternice, nu vârsta sau experiența, ci crezul și dedicația contează cu adevărat.…” (Mihai Măniuţiu)
Vertigo, Mihai Măniuțiu’s performance, explores through dream, choreography and words such a trauma, seen through the eyes of a lucid person. A performance on the verge between confession and the need of healing.
“This performance is about my mother; yes, about my mother who suffers from Alzheimer's, about my mother whom I have not lost, about my mother who, however, has lost me, although she is still around. How can you express this heart-wrenching pain? The play is based on texts written during her illness, texts meant to exorcise my panic and grief. How can it be that a love to which you owe, to very great extent, all that you are, suddenly turns to ghost and - at least, apparently - fades into nothingness? I do not know. I am happy I followed my first impulse, my first intuition regarding the cast of this exorcising performance; as a result, the two bodies that represent / express the difficult / unfortunate destiny of my mother’s body belong to two exceptional choreographers and dancers: Vava Ștefănescu and Andrea Gavriliu. These are vital, over-vital, bodies which paradoxically seem to know a lot of enigmatic and touching things about devitalisation, the loss of corporeal identity and self-awareness. I want to thank them for their willingness to plunge into this limbo of Vertigo. They are joined by three young actresses from the “Aureliu Manea” Theatre - Flavia Giurgiu, Alexandra Dușa and Bianca Pintea - who charmed me with their maturity. Working on this performance has strengthened my conviction that in building a cohesive and effective team, belief and dedication prevail over age or experience…” (Mihai Măniuțiu)
Distribuție și echipă
Galerie
3 recenzii
IleanaR
01.11.2015
Maria Sisu
29.10.2015
Gavrilescu Adrian
30.10.2015
Vouchere cadou
Voucher-ul este cadoul ideal, indiferent de ocazie. Fă-le o surpriză celor dragi cu un voucher-cadou valabil pentru achiziția de bilete la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cumpără voucherDacă urmărești un eveniment, vei primi pe e-mail informații despre noi reprezentații